Zona turistica Padis

Zona turistica Padis este situata in sud-estul judetului Bihor, in ramura nordica a Muntilor Bihor, pe raza comunei Pietroasa, pana la granita cu judetele Cluj si Alba. Cea mai mare parte a zonei turistice Padis se prezinta ca un platou carstic, cu altitudinea medie de 1200 metri, marginit de abrupturi, intre care se gasesc vai salbatice, cu ape repezi, chei adanci, canioane, doline, ponoare, izbucuri, pesteri chiar si cu gheata (Ghetarul Focul viu).
Padurile din zona Padis sunt alcatuite din molid si fag. in golurile alpine predomina ierburile, de asemenea se intalnesc afinisurile, tufisuri de ienupar si jneapan. in septembrie, padurile din zona sunt strabatute de localnici, dar si de turisti in cautare de afine si ciuperci.
Numeroase specii de animale salbatice traiesc in zona precum ursi, mistreti, cerbi si caprioare, lupi, cocosi de munte, veverite, iar in paraiele de munte abunda pastravii. Clima este umeda si rece. Temperatura medie anuala ajungand la 3 grade Celsius, vara urcand pana la 25 de grade Celsius.
Zapada cade in noiembrie si tine pana in aprilie. Pe platou, datorita reliefului carstic, are loc un fenomen climatic aparte. Aerul rece, neputandu-se scurge pe vai, seara, se acumuleaza in doline, in care se afla lacuri, care ziua acumuleaza caldura.
Seara, aerul cald de deasupra lacurilor se ridica si patrunde in stratul de aer rece, captiv deasupra platoului. Astfel, are loc o condensare, care da nastere la o ceata deasa, un strat de un metru inaltime, care se taraste pe pamant, binecunoscuta ceata padisana.

Zona Padis este principala zona turistica a Muntilor Apuseni, aici fiind concentrata cea mai mare parte a obiectivelor turistice:

• Platoul Padis este un ses cuprins intre 1.250 si 1.280 m ce apare ca o depresiune inconjurata de culmi mai ridicate, cel mai interesant fenomen carstic intalnit aici fiind ponoarele;
• Poiana Ponor este una din putinele polii tipice din muntii nostri. Faptul cel mai remarcabil in ea este sistemul de pierdere a apei, care se face in patul raului, prin orificii stramte, acoperite de nisip fin. La ape mari, sorburile nu mai pot drena intreaga cantitate de apa, care se acumuleaza dand nastere unui impresionant lac;
• Bazinul Lumea Pierduta este un platou perfect izolat de regiunile din jur, delimitat de Paraul Ursului si Paraul Sec ce au izvoarele apropiate si care se unesc in aval, descriind doua arce de cerc. El ascunde cateva fenomene carstice remarcabile, dintre care sunt de mentionat trei avene: Avenul Gemanata, Avenul Negru si Avenul Acoperit;
• Cetatile Ponorului sunt fara indoiala formatia carstica cea mai remarcabila, nu numai a Muntilor Apuseni, ci din intreaga tara. Ele sunt constituie din trei circuri mari de stanca, aflate intr-o imensa depresiune impadurita, adanca de 300 m si care la partea superioara are un diametru de peste 1 km. Primul circ de stanca este sfarsitul propriu-zis al vaii, iar peretele lateral de vest este perforat de un portal ce depaseste 70 m inaltime si care da acces la al doilea circ. Al treilea circ, cel mai mare, este separat complet de precedentele si are in partea de jos o fereastra prin care se poate ajunge in interiorul pesterii, ce se intinde pe aproximativ 1,5 km, avand nenumarate sali si 14 lacuri subterane;
• Groapa de la Barsa este o depresiune de forma ovala, cu axa mare de 2 km si axa mica de 1 km. in Groapa de la Barsa exista o suma de forme carstice deosebit de interesante prin varietatea lor (un ponor prabusit de mari dimensiuni, un altul cu pod natural, un mic lac suspendat si un numar de 11 pesteri). in ansamblu, Groapa de la Barsa este o mica lume carstica, in care toata gama de procese carstice s-a inscris cu formele cele mai tipice;
• Pestera Focul Viu situata aproape pe cumpana apelor dintre Groapa de la Barsa si Valea Galbenei, este ca marime al treilea ghetar subteran din tara noastra. Podeaua pesterii o formeaza un masiv de gheata cu stalagmite si coloane de gheata. Recomandam vizitarea ei in jurul pranzului, cand soarele patrunde prin hornul din tavan, dand scanteieri feerice stalagmitelor;
• Valea Galbenei incepe brusc la piciorul unui perete vertical de calcare, de cateva sute de metri inaltime unde se afla Izbucul Galbenei, un mic lac de 4-5 m diametru. Valea Izbucul Galbenei este taiata adanc in masivul de calcare, dand nastere uneia din cele mai grandioase chei din Apuseni. Abrupturi de sute de metri, arcade naturale, pesteri ale car or guri se deschid in mijlocul peretilor si cursul tumultuos al apei cu cascade, imense marmite si cateva tunele subterane pe parcurs dau acestei regiuni un aspect de salbaticie fara seaman.