Magura Uroiului

Rezervaţia naturală Măgura Uroiului

Revenind la imprejurimile apropiate ale Devei, poposim in jurul orasului Simeria, un important nod al retelei feroviare romanesti, in care se intalnesc trei cai ferate dinspre Arad, Craiova si Brasov. Aflata la 18 kilometri de Geoagiu si la numai 12 kilometri de municipiul Deva, Magura Uroi este un neck vulcanic (ca si Dealul Cetatii de la Deva), protejat intr-o rezervatie geologica, floristica si faunistica, aflata pe teritoriul administrativ al orasului Simeria. Uroiul reprezinta cea mai sudica prelungire a Muntilor Metaliferi, fiind o terminatie a culmilor ce coboara dinspre bazinul Geoagiului. Versantul vestic al magurii prezinta un afloriment abrupt de andezite si brecii, caracteristice eruptiilor vulcanice din neogen. Asa cum ne-am obisnuit deja, rezervatia naturala protejeaza si vipera cu corn, cuibarita indeosebi in zona de abrupt.

Rezervatia naturala Magura Uroiului are o suprafata de 10 ha. si este alcatuita din andezite cuartifere si coloane explozive de breccii formate in urma activitatii vulcanice neogene . Este situata pe teritoriul orasului Simeria si a comuneiRapoltu Mare. Cercetarea arheologica ce s-a desfasurat pe terasele din dreapta Magurii Uroiului, a identificat o asezare pre- si protoistorica. Magura Uroiului se afla la confluenta Streiului cu Muresul, in stanga drumului judetean ce leaga Simeria de Geoagiu. inaltimea de aproape 400 de metri a acestui deal ofera o excelenta vizibilitate in vest, est si sud. Magura Uroiului apartine unui aparat vulcanic central cunoscut in literatura de specialitate , datorita compozitiei sale speciale: inainte de a intra in localitatea Simeria, venind dinspre Deva spre nord-est, apare imaginea generala a vulcanului; profilul morfologic, in prim-plan destul de monoton, este intrerupt de forma pozitiva a structurii andezitice din Magura Uroiului.

In anul 2001 s-a facut un pas inainte in cunoasterea acestei zone, in conditiile efectuarii unei sapaturi de salvare pe Terasa I, pozitionata la baza Magurii Uroiului, in partea sa estica. in acel an au fost facute cateva sondaje, precum si o sectiune care a avut drept obiectiv cercetarea fortificatiei care inchidea in zona de est platoul. Desi ingreunata de conditiile de iarna in care a fost desfasurata cercetarea, aceasta a atestat prezenta unei locuiri databile la inceputul epocii fierului si in epoca dacica. Materialul, constand din fragmente ceramice in mare parte negre lucioase cu decor canelat se incadreaza in orizontul cunoscut, Gáva-Holihrady. De asemenea, au fost descoperite figurine zoomorfe ce se incadreaza tipologic in plastica orizontului sus mentionat. Materialele de epoca dacica au fost sporadice si constau din fragmente de vase lucrate cu mana. De asemenea, in periegheza facuta anterior a fost descoperit un fragment de vas lobat, apartinand epocii bronzului (cultura Wittenberg)

In primavara anului 2003, de pe Terasa a II-a au fost recuperate o parte din piesele apartinand unui depozit de bronzuri, constand in fragmente de celturi, seceri, cutite, fierastraie, bratari, spada, precum si piese greu de identificat. Sondajul si mai pe urma cercetarea sistematica, efectuate in locul descoperirii depozitului au pus in evidenta si prezenta unui nivel de locuire mai vechi, respectiv existenta unei locuinte eneolitice, apartinand culturii Cotofeni, faza a II-a

Avand in vedere insuficienta cunoastere a primei epoci a fierului in Romania, precum si cumularea de date din ultimii ani, in 2003 a fost demarata cercetarea sistematica a intregii zone. in acest scop au fost trasate doua magistrale, Mg1 (111×3 m) si Mg2 (100×3 m), avand drept obiectiv cercetarea fortificatiei si a platoului din spatele acesteia. in capatul estic al magistralei Mg1 (metrii 1-12), a fost surprinsa fortificatia, in partea ei superioara fiind identificata o structura din piatra de andezit-augit. Imediat in spatele acestei fortificatii se afla un sant, probabil contemporan (transeu). Pe aceeasi magistrala au mai fost practicate trei casete, in una dintre acestea fiind surprinse resturile unei locuinte, inventarul ceramic indicand apartenenta ei la epoca bronzului. in paralel, a fost curatata si sapata pana la solul viu sectiunea S1/2001, aflata in afara celor doua magistrale. in aceasta sectiune au fost identificate, sub nivelul de piatra, o serie de complexe: gropi, locuinte din care s-au pastrat vetrele si urmele structurii de lemn. Materialul provenit din aceste complexe, constand din fragmente ceramice, osteologice si de bronz, apartine inceputului primei epoci a fierului.

Campania arheologica din vara anului 2004 a avut ca obiectiv cercetarea integrala a uneia din locuintele descoperite in S1/2001 si a posibilului sant din fata valului. Astfel, au fost trasate doua sectiuni: S2/2004 paralela cu S1/2001, avand martor de 1m si S3/2004 in prelungirea S1/2001, cu martor de 2 m in exteriorul fortificatiei. in locuinta de sub fortificatie a fost descoperit material ceramic similar cu cel din S1/2001, fragmente osteologice si obiecte de bronz, fiind observate urme ale structurii de lemn a locuintei. in partea de est a sectiunii S3/2004 a fost descoperit un perete de chirpic si fragmente de vase sparte pe loc, indicand un complex notat L1. in coltul sud-vestic al aceleiasi sectiuni, a aparut o aglomerare de pietre cazute din fortificatie. Imediat sub pietre s-a delimitat stratul de cultura ce apartine epocii dacice. Materialul arheologic din L1 consta din fragmente ceramice, resturi osteologice, scoici, majoritatea foarte arse, ceea ce indica o distrugere violenta. Complexul, cu vase sparte pe loc, apartine epocii dacice: din inventar fac parte vase lucrate cu mana, din pasta grosiera si vase lucrate la roata din pasta fina, de culoare cenusie. in exteriorul complexului a fost inregistrata o vatra distrusa si o structura de piatra.