Simeria

Orasul Simeria este una dintre cele mai tinere localitati din judetul Hunedoara, cu potential in domeniul economic, cultural, invatamant si educatie, precum si in domeniul stiintelor naturii.
Localitatea se situeaza la 450° 51 00 latitudine nordica si 230° 00' 36" longitudine estica, in partea de vest a Romaniei, in lunca Muresului, avand o suprafata de 4995 ha.
Din punct de vedere climatologic, orasul se afla in zona temperat-continentala, cu influente oceanice. Temperatura medie anuala este de cca. 8-9 °C, variind intre -3°C in luna ianuarie si 19-20°C in luna iulie.
Comunitatea locala este alcatuita din grupuri etnice diferite: maghiari, germani, rromi, ucrainieni, marea majoritate a populatiei fiind reprezentata de romani, toti acestia contribuind la dezvoltarea sociala, economica si culturala a orasului.

Prima lucrare referitoare la tinuturile simeriene, respectiv Biscaria, dateaza de la mijlocul secolului al XIX-lea, intitulat Epistola a nacazurilor si istoria timpurilor trecute, lucrare scrisa de catre preotul Nistor Socaci si foarte apreciata de personalitatile vremii.
Denumirea orasului Simeria deriva de la cuvantul Sanmaria, respectiv Sfanta Maria, a carui traducere in limba maghiara este PISKI.
Nasterea acestei localitati se datoreaza refuzului populatiei Devei de a dota calea ferata Arad-Alba Iulia cu un atelier de reparatii locomotive si vagoane, primul de acest fel din Ardeal. Astfel, a fost alesa pentru constructia atelierului zona de pe valea Muresului, cuprinsa intre hotarele localitatilor: Saulesti(Salfalwa, Szeulesd),Simeria Veche ( Piski ) si Biscaria ( Dedaci ).
In acest fel, ia nastere Colonia Simeria, numita PISKITELEP, o data cu inceputul atelierelor de reparatii vagoane, in anul 1866. Asadar, aici isi gasesc adapost muncitorii romani, germani, maghiari, slovaci, polonezi, italieni si sarbo-croati.

Pana in anul 1873 se mai construiesc locuintele pentru muncitori, mai intai Colonia de Jos si Colonia Mica cu locuinte realizate din caramida nearsa sau lemn, pentru ca mai apoi sa se infiinteze Colonia Mare alcatuita din 15 case cu etaj din caramida arsa.
in jurul coloniei se infiripa localitatea Simeria, care, dupa 1885, capata caracter permanent. Treptat, aici se ridica edificiile unor insitutii importante pentru o astfel de asezare: locuinte pentru functionari, posta, spitalul feroviar (sf.sec.XIX), scoala elementara (1875), gradinita (1884).
Dupa Primul Razboi Mondial si Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, in Simeria se edifica biserica ortodoxa, apar filiale ale bancilor, cladirile baii comunale si a primariei.
La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Simeria se refac atelierele de locomotive si vagoane, se dezvolta industria de prelucrare a marmurei (Intreprinderea Marmura), cea de pregatire a fierului vechi pentru otelariile Hunedoarei (ICM-Intreprinderea de Colectare a Metalului), se infiinteaza o fabrica de industrializare a laptelui (ICIL- Intreprinderea de Colectare si Industrializare a Laptelui), fabrica de paine, se dezvolta agricultura, pomicultura si cresterea animalelor (crescatoria de miei).
in anul 1952, Simeria a fost declarat oras, ingloband si localitatile limitrofe Simeria Veche, Carpinis, Santandrei, Saulesti, Uroi si Barcea Mare.