Cugir

Situat in partea central-vestica a tarii la marginea de vest a intinsei depresiuni a Transilvaniei, judetul Alba cuprinde in limitele sale teritoriale trei mari unitati naturale:
Muntii Apuseni in vest pana in zona de izvoare a Somesului Cald si Somesul Rece, respectiv a Ariesului Mare si Ariesului Mic, arpatii Meridionali in sud incluzand o parte din Muntii surianu la vest de Valea Sebesului si Muntii Cindrelului la est de Sebes,
Podisul Tarnavelor in est.
Teritoriul orasului Cugir ocupa partea de sud-vest a judetului Alba, orasul propriuzis fiind asezat in partea nordica a acestui teritoriu.
Din punct de vedere geografico-matematic, localitatea se afla la intersectia paralelei de 45' 49' latitudine nordica cu meridianul de 23' 34' longitudine estica, situandu-se la 15 km sud de Valea Muresului, la 25 km est de Orastie si 35 km sud-vest de Sebes.
Orasul Cugir este situat in zona de contact a culoarului depresionar al Orastiei cu Muntii sureanu, intr-un cadru natural deosebit de pitoresc, la o altitudine de 300m fata de nivelul marii.
Soseaua nationala si calea ferata Bucuresti-Arad se ramifica in dreptul comunei sibot spre sud trecand prin localitatea Vinerea de unde ambele se indreapta paralel cu raul Cugir, spre orasul Cugir.

Localitati componente:

• Bocsitura,
• Bucuru,
• Calene,
• Fete,
• Goasele,
• Mugesti
• Vinerea

Orasul ocupa o suprafata de 354,1 km (aproximativ 0,148 % din suprafata Romaniei).

Cugirul s-a dezvoltat din vechea asezare rurala Kudsir, atestata documentar in anul 1493, devenind oras in anul 1960.
Populatia orasului este in prezent de 25.950 locuitori dintre care de nationalitate romana 25.073 locuitori.
In imediata apropriere spre est, sud si vest se ridica dealuri ce depasesc 700 m altitudine, in mare masura acoperite cu foioase si plantatii de pin. Spre sud de aceste dealuri se intinde regiunea muntoasa, grupa muntilor sureanu ce face parte din Carpatii Meridionali, iar spre nord serpuieste lunca si terasele raului Cugir.
Principala retea hidrografica o constituie bazinul raului Cugir afluient pe partea stanga a raului Mures, avand o lungime de 54 km.
Clima orasului Cugir este de tip temperat-continental cu usoare nuante de excesivitate in regiunile de campie si moderata cu usoare nuante pluviale in regiunile montane.
Populatia activa a orasului cuprinde aproximativ 13.500 de persoane, respectiv 42,9% din populatia totala, cuprinsa in principal in activitati industriale, constructii de masini, confectii, prelucrarea lemnului, aproximativ 31,9% din populatia totala.

In domeniul prestarilor de servicii, comert, activitati hoteliere, transporturi, telecomunicatii, administratie isi desfasoara activitatea un numar de aproximativ 1.600 persoane iar in invatamant, sanatate si cultura isi desfasoara activitatea un numar de circa 650 persoane. Un numar relativ mic de locuitori activeaza in agricultura si silvicultura, aproximativ 9% din populatia activa.
Administrativ teritoriul orasului Cugir se invecineaza in N cu comuna Sibot, in N-E cu comuna Salistea, in E cu comunele Sasciori, Pianu si Sugag, in S si in V aflandu-se judetul Hunedoara.

ISTORIA ORASULUI:
Descoperirile arheologice intamplatoare sau sistematice, demonstreaza cu prisosinta dainuirea elementelor fundamentale ale poporului roman de-a lungul mileniilor pe aceste meleaguri.
In puncte diferite s-au identificat intamplator semne ale locuirii umane datand din perioada neolitica. Urme ale unor asezari apartinand perioadei de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului in locurile "Tara Vanturilor, Piatra Plesii, Fagetel, Podereaua, Chiciura". Nu lipsesc dovezi ale locuirii unor comunitati umane din epoca bronzului situate pe Paraul Gugului, Dealul Cetatii, tara Vanturilor, in timp ce in cartierul Cindeni au fost semnalate vestigii din epoca fierului.
Cercetarile facute pe Dealul Cetate au scos la lumina elemente cu adevarat spectaculoase privind fascinanta civilizatie geto-dacica (locuinte dacice, gropi de provizii, ceramica, monede si nu in ultimul rand un mormant princiar, devenit de acum celebru in intreaga lume arheologica, care a adus lamuriri importante privind tehnica incinerarii la daci).

S-a putut stabili totodata ca platoul superior al Dealului Cetate si terasele care-l inconjoara sunt artificiale, dealul initial sub forma unui con alcatuit din micasist, fiind taiat si terasat. Pe versantii dealului s-au gasit vestigii dacice de locuire sec v-iv ih. Amenajarea propriu zisa s-a facut mai tarziu in sec. III-II ih cand la marginea platoului superior a fost inaltat un puternic val de aparare construit din piatra si pamant.
Acesta a fost inlocuit cu unul mai puternic, intarit cu un zid de piatra de rau pentru amplasarea caruia s-a sapat in stanca un pat lat de peste 3 m.
Studiul atent a regiunii a dus la concluzia posibilitatii comunicarii din vedere intre locuitorii vechii cetati si centrul religios dacic de la Sarmisegetusa Regia.

Dupa cucerirea si distrugerea davei de la Cugir, centrul de greutate al locuirii s-a deplasat in Valea Viilor unde pe langa substratul dacic este identificat stratul cuceritorilor romani. in apropierea acestei vai in locul numit Dosurele au fost gasite fragmente foarte bine conservate ale unei conducte romane de apa care alimenta probabil o vila rustica.
Satul nascut din comunitatea daco romana a continuat sa existe si dupa retragerea autoritatilor romane, dovada fiind, printre altele, o oala ornata cu striuri orizontale, apartinand statului slav.
In anul 1493 satul medieval este atestat documentar sub denumirea de "Villa Kudzur".

Cunoscutul istoric stefan Pascu constata ca intr-o perioada (anul 1539) cand in general numarul locuitorilor din sudul Transilvaniei a scazut datorita expeditiilor si razboaielor, Cugirul numara aproape 700 de locuitori?. Evului mediu ii apartin ruinele castelului de echilibru construit din lemn la poalele dealului Chiciora, in partea superioara a orasului la cota de 434 m.
In anul 1799 se infiinteaza la Cugir "Fabrica de Fier si Otel" una din primele fabrici cu profil siderurgic din Transilvania. Calitatea otelului produs aici era apreciata atat in imperiul Austro-Ungar cat si in afara acestuia.
Dupa anul 1925 fabrica devine proprietatea Statului Roman, numindu-se "Uzinele Metalurgice Copsa Mica Cugir" odata cu infiintarea societatii mixte "Uzinele Copsa Mica Cugir" printr-o intelegere cu firma londoneza "Vikers Armstrong Ltd". in anul 1926 se porneste extinderea uzinei prin construirea de noi hale de productie. Printr-o colaborare cu firma Skoda se inzestreaza sectiile cu masini si materiale electrice. in timpul celui de al doilea razboi mondial, actiunile firmei sunt preluate de concernul german "Herman Garing" iar productia se diversifica facandu-se si productie de tehnica militara.

Dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial, uzina cunoaste o puternica dezvoltare, astfel ca in anul 1946 s-au realizat la Cugir primele masini de cusut casnice si industriale, un an mai tarziu reusindu-se fabricarea primelor masini unelte.
Pana la revolutia din 1989 Cugirul era un oras monoindustrial. Viata orasului fiind indisolubil legata de viata uzinei mecanice. Dupa acest an au aparut noi unitati de productie, unele pastrand traditia orasului de prelucrare a metalului. Cea mai reprezentativa in acest sens este "S.C. STAR TRANSMISSION", nascuta in urma colaborarii uzinei cugirene cu concernul "Daimler Chrysler", colaborare inceputa inca din anul 1996 prin executarea unor angrenaje a cutiei de viteze pentru automobilul "Mercedes AKLASE".