Sulina

Sulina reprezinta una din portile estice de intrare in Romania. La Sulina, navigatori sositi de pe alte meridiane ale lumii, in drumul lor spre diferite alte porturi dunarene, primesc un prim salut prin intermediul undelor radio.
In raport de directia in care navigam, Sulina este cand ultimul, cand primul oras strabatut de Dunare. Indiferent cum este considerat, orasul face parte din lunga lista de asezari scaldate de apele Dunarii, in calatoria fluviului catre Marea Neagra.
Cu deschiderea principala la Dunare (Canalul Sulina), orasul - port are o compozitie liniara de-a lungul axei cardinale est - vest.
Fiind structurata in 6 strazi paralele cu Dunarea si 13 strazi perpendiculare pe fluviu, reteaua stradala insumeaza aproximativ 39 km.
Un lucru demn de remarcat este faptul ca strazile paralele sunt numerotate de la I - VI, ( Str.I, Str.a II-a etc., ca in New York), pe cand cele perpendiculare poarta diverse nume, atat ale unor personalitati istorice si literare (ex: Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu etc.), cat si denumiri comune (Dunarii, Aleea Tineretului etc.).
Istoric: Prima atestare documentara a localitatii in anul 950 in lucrarea "De Administrando Imperio" a lui Constantin Porfirogenetul.
Sulina este localizata in hartile medievale in anul 1327 de catre Pietro Visconti.
Denumirile sub care este intalnita asezarea de la gurile Dunarii sunt: Selina, Sunne, Solina si in final, Sulina.
Ca urmare a problemelor legate de orientare, intampinate de comandantii navelor la intrarea pe bratul Sulina, pe la mijlocul secolului XVIII-lea este construit un far si cladirile administrative necesare.
De-a lungul timpului o serie de negutatori, diplomati si militari fac observatii legate de rolul important pe care il joaca portul Sulina pentru buna desfasurare a navigatiei la gurile Dunarii.
Datorita navigatiei dificile cauzata de existenta bancurilor de nisip, a curentilor si a apei putin adanci din zona de varsare a Dunarii, dupa anii 1785 se discuta din ce in ce mai des despre regularizarea gurilor Dunarii.
Prin anii 1820 se spune ca apar primii pirati care se ocupa cu jefuirea corabiilor aflate in imposibilitate de manevra, la ancora sau in zonele cu dificultate de la gura Dunarii.