Lupsa

Suprafata pe care se extinde comuna Lupsa masoara 12,140 ha, fiind socotita ca una din cele mai extinse comune din cuprinsul Vaii-Ariesului.
in nord-est, comuna Lupsa se intinde peste culmile masivului Muntele Mare, marginindu-se cu comuna Posaga, in timp ce spre est, limita se afla la circa 3 km, unde se margineste cu satul Muncel, localitate apartinatoare comunei Baia de Aries. Spre sud-est comuna Lupsa se invecineaza cu comuna Mogos. Spre sud, se margineste cu satele Jurcuiesti si Bucium Muntari, apartinand comunei Bucium. in partea de sud-vest, comuna Lupsa se invecineaza cu localitatea Rosia Montana, cel mai vechi centru al exploatarilor aurifere din Europa. La vest de o parte si de alta a Ariesului, se invecineaza cu comuna Bistra.
Comuna Lupsa face parte din judetul Alba, fiind situata pe drmul national nr 75, astfel:

• la 70 de km vest de orasul Turda.
• la 8 km vest de orasul Baia de Aries
• la 16 km est de orasul Campeni

ISTORIA COMUNEI LUPSA

Lupsenii au avut o contributie masiva atat la rascoala din 1784, cat si la revolutia din 1848 si la sustinerea actiunii de solidaritate cu miscarea memorandista din 1894. La 23 aprilie 1894, in preajma deschiderii procesului de la Cluj, "poporul roman" din Valea Lupsei trimitea inculpatilor o entuziasta telegrama din care citam: "Ne grabim a striga in fata lumii intregi ca una suntem cu voi in simtaminte, in ginduri si in aspiratiuni. Procesul ce vi s-a facut voua, noua ni s-a facut ... Inimile noastre cu voi sint si vor ramine pina la ultima suflare". in rascoala de la 1784, condusa de Horea, Closca si Crisan, lupsenii au fost chemati la lupta de insusi Closca, in 8 noiembrie, care le-a vorbit de pe o movila in Lunca Ariesului si care, impreuna cu o ceata de lupseni, a facut o incursiune in Baia de Aries. in aceeasi zi ajunge si Horea in Musca unde, a doua zi, se alege un capitan in persoana lui Toma Petruta si caprarii Demia Ignat, Macavei Petruta si Gavrila Vasii a lui Gheorghe. Mesterii fierari din Lupsa au facut arme, in special lanci, pentru rasculati. in Lupsa si Baia de Aries s-a format a doua tabara de tarani sub conducerea lui Closca. in 29 noiembrie, maiorul Dolcinengo este invins intre Lupsa si Bistra. Tot in 29 noiembrie, la Valea Vintii, a fost ucis locotenentul Mesterhazi si alti 6 soldati. in 30 ianuarie 1785, a fost prins Crisan in hotarul Lupsei. Din Lupsa au fost prinsi 15 fruntasi ai rascoalei. Printre condamnatii in procesul participantilor la rascoala s-au aflat Ion si stefan Ispas din Lupsa. Lui stefan Ispas i-a fost taiata mai intai mana dreapta si apoi capul, care a fost pus in teapa, iar trupul pe roata.

Lupsenii au participat la revolutia de la 1848 - 1849 printr-o intensa activitate de pregatire a revolutiei, sub conducerea lui Avram Iancu, aducandu-si aportul de jertfe. Maria Horga din satul Musca povestea: "Cand or vinit honvezii in satele noastre de la munte, or pustiit totul in calea lor. Oamenii fugeau pe unde puteau si isi ascundeau ce aveau in padure si prin te miri ce mnezuini. … in Musca or pustiit tot ce le-o stat in cale, ca tatarii, or luat femei, copii, batrani si i-or dus si i-or omorat. il cutau peste tot pe Iancu".
Astfel, Ioan Bota din Musca a cazut in 2 septembrie 1848 la Turda, Dimitrie Sarbu si Ioan Alb au cazut in luptele de la Lita Ungureasca, Mihaila Petrut din Musca a cazut la Drumbeu, Nicolae Sabau, Ilie Gosa Curtu si Gavrila Petrut s-au jerfit luptand la Mesesu-Huiedin, iar Oprea Toader si Ionut Luca, ambii din Musca, au murit in zona Rosiei Montane. Pe langa cei cazuti, au ramas multi raniti si mutilati pe viata producandu-se totodata si multe pierderi materiale.
in timpul luptelor de la 1849, Localitatea Lupsa, era considerata de maghiari un punct la care trebuie ajuns si ocupat cu orice pret, caci de aici se deschideau posibilitati de atac direct asupra Abrudului si Campeniului, iar Iancu isi asigura de aici un mare numar de luptatori. Cert este faptul ca intre lancerii lui Iancu se aflau lupsenii si muscanii, pe care ii gasim in lupte si inainte si dupa aceasta perioada.

De-a lungul secolelor, datorita asezarii comunei si bogatiilor ei, au avut loc o serie de conflicte, controverse si dispute cu vecinii apropiati sau mai indepartati. Comuna a reusit in cele din urma sa se dezvolte economic si social, ajungand dupa 1700 intre cele mai mari asezari din sectorul rasaritean al Muntilor Apuseni. Ea pastreaza in traditie evocandu-le vitejia, numele catorva conducatori de cete, "glotasi", sub comanduirea lui Avram Iancu: Ciobu din satul Hadarau si Babutiu din satul Margaia sustinuti de Patru lui Maghiran din Musca si Ioan din Valea Lupsii care au purtat o confruntare crancena cu honvezii maghiari.
Revolutia le-a adus si lupsenilor moarte, frica si foamete, vietile oamenilor fiind ravasite. Traiau greu in acele timpuri, si tot greu isi vor duce traiul si peste un secol. Desi luptele din anii revolutiei au fost grele, pline de jertfe, linistea, mai ales in munti, nu s-a instalat pe deplin, motii intre care si lupsenii, platind greu tribut de sange. Locuitorii au dovedit insa o atitudine din ce in ce mai combativa, pasunile si padurile reprezentau o importanta vitala pentru ei. Oamenii au fost organizati intr-o prefectura "Auraria Gemina" in frunte cu Avram Iancu, alaturi de care erau alti vrednici prefecti. Aici in munti s-a creat un lucru de o insemnatate deoebita: organizarea unei administratii populare, cea dintai in aceasta forma de istorie a Transilvaniei.

In preajma Primului Razboi Mondial, pe Valea Ariesului, din care facea parte si Lupsa, asuprirea sociala era dublata de asuprirea nationala.
Declansarea razboiului a dus in 1914, la instaurarea unui regim special, militarizat. in anul 1915 , se trece la rechizitii de cereale, animale, cartofi, furaje, lana etc.
Executand ordinele venite de sus, autoritatile locale au savarsit numeroase abuzuri. Cel mai semnificativ, ramane cazul notarului Zoltan Bihary din Lupsa. Acesta, achizitiona de multe ori bunuri de la cetateni, fara sa le plateasca. Astfel, se arata ca el a pagubit locuitorii din Lupsa de 20,659 coroane iar pe cei din sasa-Vinta de 11,407 coroane.
Din toamna anului 1916 autoritatile au cautat sa impiedice orice simpatie fata de intrarea Romaniei in razboi. Satenii care au vorbit cu bucurie despre succesele armatei romane in Transilvania au fost arestati. Din comuna Lupsa au fost arestati urmatorii: Gheorghe Giurgiu, invatator in Lupsa. Petru Sabau, preot, Sebastian Ciapa, invatator si Pamfil Giurgiu.
Pe langa pagubele materiale, muncile fortate, sicanele, privatiunile, jignirile si umilirile indurate, lupsenii au avut in timpul razboiului si importante pierderi umane. Lupsenii au luat parte direct la misiuni de razboi, din care 85 activi pe front, 27 au fost rezerva si mobilizati pe loc, 5 arestati si internati. Din acestia, 77 au cazut pe campul de lupta, 11 au murit in spital, 14 au ramas invalizi, iar 11 au fost dati disparuti. Printre lupsenii care au cazut prizonieri sau au dezertat la romani, ii mentionam pe Buran Dumitru, Campean Ioan, Prata Gheorghe si Dumitras Ilie.

La 3 noiembrie 1918, la Lupsa a avut loc o revolutie. Lupsenii au luat cu asalt primaria, jandarmeria si magazinul de alimentatie. Lupsenii trec la preluarea puterii, isi organizeaza forme proprii de conducere si de aparare. Se infinteaza consiliu si garda nationala sub directa conducere a Consiliului National Roman din Arad.
La Lupsa Consiliu National Local era format din: Vasile span, presedinte, Alexandru Hategan- notar al consiliului, Andrei Candrea, Vasile Crisan, George Giurgiul, Sebastian Ciapa, Diomid Bedelean, Panfiliu Giurgiu, Petru Sabau, Octavian Giurgiu, Ioan span, Niculae Ciapa, Vasile Coc, Dumitru Petruta-membri.

Vestea convocarii Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia a umplut de bucurie inimile lupsenilor. Clopotele bisericilor din ‘’deal’’ si al bisericii din sat au fost trase in semn de sarbatoare, iar tulnicarul satului, Andreiu Nicolae-Onalic, a dat de stire, peste tot satul, ca luipsenii sunt chemati a afla ca a ‘’sosit ceasul manturii‘’.
Adunarea s-a tinut in curtea comuna a scolii si biosericii. S-a ales comitetul de actiune numit ‘’comitetul barbatilor’’, format din Vasile span-presedinte, Alexandru Hategan, Andreiu Candrea, Sebastian Ciapa, Diomid Bedelean, Corches Vasile, Coriolan Sabau, Coc Vasile-Caiutu, Coc Sabin. Gosa Octavian, Petru Sabau, Giurgiu Pamfil, Andres Vasile, George Giurgiul, Vasile Crisan, Vasile Goia, Nicolau Ciapa.
S-au hotarat ca la Alba Iulia sa plece 52 de insi, in frunte cu un steag tricolor.
Lupsencele au creat ‘’un comitet al femeilor’’ compus din Aurelia Ciapa, Silvia Hategan, Crisan Maria, Silvia span, Cabulea Elena. Acestea au adunat simbolic lana de la fiecare casa, si au tesut un mare steag tricolor.

La data de 27 noiembrie 1918, lupsenii au compus declaratia de unire. in ziua de 28 noiembrie, au plecat spre Alba Iulia 52 de delegati lupseni, in frunte cu membrii consiliului national local. Batranii au plecat pe drumul Campeni-Abrud-Dealu-Mare-Zlatna-Alba, iar cei mai tineri au mers pe traseul Hadarau-Curmatura-Geamana-Mogos-Zlatna-Alba Iulia.
Carutasi au fost: Gheorghe Toader-Condeu, Vasile Coc-Briscas, Vasile Albu-sari, Dumitru Gosa, Ioan Albu-Muhau.
Cercul invatatorilor l-a ales ca delegat pe Diomid Bedelean, invatator in satul Hadarau, Victor Macea si Vasile Plesa.
Deputat de drept aparte a fost numit Vasile Gan, din protopopiatul tractului Lupsa.
Atat din "Declaratiunea" reprezentantilor poporului din comuna Lupsa, cat si in ‘’Credentionalul’’ invatatorilor si preotilor se subliniaza dorinta lupsenilor de a se infaptui unitatea nationala si de a semna declaratia de unire a Transilvaniei cu Romania.

Al Doilea Razboi Mondial este considerat a fi cel mai mare si mai ucigator razboi neintrerupt din istoria omenirii. Acest razboi se remarca prin folosirea, pentru prima data pe scara larga a descoperirilor tehnologice. in urma acestui razboi cumplit, aproxim 3% din populatia planetei si-a pierdut viata.
Pe teritoriul comunei Lupsa, la data de 5 septembrie 1944, plutoanele fixe regionale Lupsa, conduse de comandantul de pluton Petru Albu, au primit ordin de plecare pe front, la Lunca Ariesului. Lupsenilor li s-au alaturat si alte plutoane fixe din zona Muntilor Apuseni, companii de vanatori, de munte, un pluton de graniceri si o campanie de artilerie si cercetare de la Beius.

O prima lupta a avut loc la data de 6 septembrie 1944 la locul numit sipote, unde inamicul a fost pus pe fuga. Lupsenii si-au continuat cu vitejie inaintarea, iar la podul de la Posaga a avut loc un nou schimb de focuri. insa si de data asa vitejii lupseni au reusit sa infranga inamicul.
In data de 7 septembrie 1944, a avut loc un schimb de focuri, de data aceasta la Buru, insa, lupsenii au dat dovada de un nepretuit curaj si au reusit si de aceasta data sa iasa invingatori.
In data de 8 septembrie 1944, lupsenii au purtat un atac decisiv cu armatele maghiare, si au ocupat Vidolmul.
Dupa aceasta reusita pe plan militar, lupsenii si-au continuat inaintarea in urmarirea inamicului. A mai avut loc un atac la Ocolisel, unde lupsenii s-au remarcat printr-o deosebita pricepere si curaj. Acestia au provocat pierderi grele inamicului maghiar, si l-au silit sa se retraga, reusind sa ia si zece prizonieri.
Lupsenii, sub conducerea comandantului Petru V.Albu s-au intors la batalion, la Campeni, unde au ramas timp de o luna de zile in asteptare de noi ordine. Au revenit apoi, la satele lor, purtand in suflet multumita unei misiuni indeplinite.
In Primul Razboi mondial, si-au dat viata 196 eroi din satele comunei Lupsa. in cinstea acestora s-a ridicat o troita in fata manastirii ctitorite de Ladislau Candea, iar in 1935, sculptorul S. Raututiu, a cioplit in granit si marmura un alt monument, in centrul comunei.

Imediat dupa razboi, lupsenii au ales un Consiliu national local in frunte cu Vasile span in calitate de presedinte, Alexandru Hategan - "notar al consiliului", Andrei Candrea, Vasile Crisan, George Giurgiul, Sebastian Ciapa, Diomid Bedelean, Panfiliu Giurgiu, Petru Sabau, Octavian Giurgiu, Ioan span, Nicolae Ciapa, Vasile Coc si Dumitru Petruta - membri. Iar la sasa-Vinta consiliu national local in frunte cu Victor Barsan - presedinte, Mihaila Cioica - notar, Rabulea Niculae, Dumitru Dumitras, Nicolae Cioica si George Giurgiu, membri. Acestea au fost subordonate direct Consiliului National Roman Central din Arad.