Traditii si obiceiuri in comuna Lupsa

Traditii si obiceiuri in comuna Lupsa, Lupsa

Jocul duminical
Duminica este zi de odihna, dar si prilej de distractie pentru locuitorii comunei. in aceasta, zi se arvonea un muzicant si se face un joc colectiv. Fetele si nevestele stau pe margine si asteapta sa fie chemate de catre feciori, care le striga pe nume. Daca le striga un fecior care nu le place, oricine ar fi, fata este obligata sa joace.

Clacile
Munca in claca era un prilej pentru consateni sa isi poata lucra si ei lucrul. Ea se facea in special in zilele de sarbatoare sau duminica.

Obiceiuri la nastere
Venirea pe lume a noului nascut este primita cu multa bucurie de catre familie. Moasa – obstetricianul si pediatrul de altadata, era cea care asista nasterea si careia ii revenea obligatia integrarii noului nascut in familie si in comunitatea sateasca. Moasa recurgea la diferite descantece cu caracter preventiv sau curativ, urmate de anumite "leacuri" doar de ea stiute, care aveau menirea de a-l feri pe nou-nascut de moarte sau boli.
Soarta copilului putea fi influentata apoi cu ocazia primelor scaldari, cand in baie se punea un ban de argint (pentru a fi bogat) sau flori. Copilul era apoi ridicat in sus, sa creasca cat casa, se ducea la fereastra – si pe urma se prezenta tatalui. Pentru a canta frumos, se da copilului sa bea apa de pe limba de clopot, pentru a fi aparat de duhurile rele, care ar putea schimba copilul cu altul atunci cand este singur, se pune un cutit sau o carte de rugaciuni. Pentru a dezvolta anumite aptitudini, la fete se punea in mana un ac cu ata, furca cu fuior etc., iar la baieti coasa, toporul, dar si creion si hartie, ca sa devina carturar. Vizitatorii ii lasau in leagan, la plecare, un banut ca sa nu ii duca somnul. Mama avea grija sa nu ii dea sa suga prima data din sanul stang, ca sa nu fie in viata stangaci (neindemanatic).
Toate aceste obiceiuri se faceau pana la botezul copilului, dupa care se considera in afara oricarui pericol de duhurile rele. Botezul era urmat de o petrecere mare, cu daruri pentru copil.
Aceste obiceiuri isi pierd treptat din continutul lor stravechi, iar acum in comuna exista un dispensar, unde femeile sunt ajutate la nastere de cadre medicale competente.

Obiceiuri de nunta
Primul pas inainte de casatorie este petitul fetei, care nu poate avea loc in orice zi, ci doar joia sau duminica. in casa fetei merg parintii viitorului mire sau o ruda a sa si mirele. Ei nu spun direct de ce au venit, ci spun ca urmaresc o caprioara, care a intrat in casa aceasta si ca imparatul se ofileste de dor dupa ea, de aceea au venit sa se invoiasca sa lase caprioara sa fie dusa la curtea imparatului. Se targuiesc, in timp ce musafirii sunt serviti cu vinars de prune si placinte gustoase, dupa care se discuta zestre fetei si a baiatului. Daca vor ajunge la un acord, se stabileste data nuntii, care trebuie sa fie neaparat in fasang si nu in post. Nuntasii sunt chemati de catre miri. Mireasa isi cheama 4 sau 6 surori de mireasa, iar mirele isi cheama 2 vifeli si 2 stegari, cei mai apropiati prieteni. Nunta este condusa de un vornic, iar mancare este facuta de socacita (bucataresa). Mirii isi aleg fiecare cate o pereche de nasi, care le vor fi parinti spirituali si le vor boteza copiii.
in ziua stabilita a nuntii, la casa mirelui se aduna stegarii ce poarta steagul, un brad impodobit cu panglici de hartie colorata, flori de hartie si naframe colorate si clopote – vifelii si rude ale mirelui si miresei. Alaiul pleaca spre casele nasilor, iar apoi spre mireasa. in timpul acesta, se face gatitul miresei de catre surorile de mireasa si, eventual, una sau doua femei mai batrane. Toata lumea poarta costume traditionale romanesti, danseaza si se incep strigaturile si chiuiturile.
Cununia este oficiata de catre un preot. La iesirea din biserica, mirele si mireasa trebuie sa traga de franghia de la clopot, ca sa le vorbeasca copiii. La intoarcere, o femeie ii asteapta si ii stropeste cu apa curata cu un manunchi de busuioc si arunca grau peste ei, pentru bogatia si curatenia tinerilor casatoriti si pentru belsug.
Se aseaza la masa, iar dupa servirea mesei, oamenii cinstesc. Mirii se ridica de la masa si merg de se spala la radacina unui pom tanar, roditor, sa rodeasca ca pomul si se sterg cu un prosop curat. Urmeaza jocul miresei, cand isi ia ramas bun de la prietene si intra in randul nevestelor. La miezul noptii are loc invalirea miresei, care de atunci se numeste nevasta noua, cu o naframa neagra mare, cusuta. Primul care o joaca acum este mirele, iar apoi si alti nuntasi, iar nunta continua pana in zori de zi.
Desi nu se mai respecta intocmai ceremonialul de nunta, nunta la sat este in continuare un adevarat spectacol si o placere, atat pentru participanti, cat si pentru privitori.

Obiceiuri de inmormantare
inmormantarea, care este precedata de un ceremonial funerar, este deschisa participarii intregii colectivitati a satului, care, astfel, ia parte la durerea familiei. Respectandu-se traditia, dupa ce moare un om, in casa se intorc oglinzile cu fata la perete, ceasul al fel, iar femeile poarta naframa neagra, fetele isi despletesc parul si se leaga la cap cu naframa neagra, iar barbatii nu-si mai rad barba pana dupa inmormantare, iar apoi incep ritualurile cu caracter magic sau rosturile practice pe care trebuie sa le faca familia.
Mortul este ras, spalat si pieptanat, iar apoi imbracat cu haine curate, pregatite din timp si ingrijite. Fetele tinere sunt imbracate in mirese, iar flacaii in mire, iar la cap, pe langa cruce, li se mai punea si sulita, un brad tanar si inalt din padure, impodobit ca de nunta. in mana mortului se pune un banut "cu care sa-si plateasca vamile".
in comuna Lupsa nu se obisnuieste, ca in alte parti, sa se angajeze bocitoare, jelirea mortului se face numai de catre familie si cei apropiati. Cei veniti sa privegheze mortul fac jocuri distractive, spun povesti, joaca carti, mananca si beau, discuta despre treburile curente oamenilor si comunitatii. Rostul petrecerilor este nu numai sa alunge somnul celor veniti sa privegheze, ci marcheaza momentul despartirii de cel mort, este ultima petrecere a celor vii cu cel mort.
inmormantarea are loc a treia zi, dupa masa. Dupa ce este scos mortul din casa, in urma lui se inchide usa si se arunca in ea cu oala de pamant in care a fost spalat, pentru a nu mai lua cu el pe nimeni din casa.

Sezatorile
sezatoarea se tinea la o casa tot postul Craciunului, cand se torcea canepa, pe urma lana. Pe langa fete si neveste , mai participau si feciori si chiar barbati insurati, care aveau neveste in sezatoare. Ei veneau cu fluierul si cantau fetelor pana torceau, se puneau basme si legende. Daca o fata scapa fusul pe jos, trebuia sa dea un sarut feciorului care il ridica.
in toate zonele, sezatorile au jucat un rol important in inchegarea relatiilor si mentinerea sentimentului de colectivitate al membrilor satului, era un prilej de a se transmite si prelua traditia.