Moroeni

Localitatea Moroeni este situată în extremitatea nordică a judeţului Dâmboviţa şi are în administraţie o suprafaţă de 28.739 ha – fiind cea mai mare comună dâmboviţeană, ca întindere – în care este inclusă şi suprafaţa Parcului Natural Bucegi aferentă judeţului. Comuna se învecinează la nord cu judeţul Braşov, la est cu judeţul Prahova şi la vest cu judeţul Argeş. Localitatea Moroeni dispune de un relief muntos, străbătut de râul Ialomiţa şi de pâraiele Ialomicioara şi Ruşeţu.

La sfârşitul sec. XIX, comuna Moroeni era formată din cătunele: Moroeni, Lunca şi Muscelul, împreună cu care avea 1.132 locuitori ce se îndeletniceau cu creşterea vitelor, pomicultura şi ţesături de lână; ei dispuneau de suhaturi întinse pentru creşterea animalelor în munţii din apropiere. La 1912, comuna Moroeni cu satele Lunca şi Muscelul era populată de 2.022 locuitori.

Astăzi, comuna este formată din satele: Moroeni (sat moşnenesc) – reşedinţa comunei, Dobreşti (situat la 18 km de centrul administrativ al comunei), Glod, Lunca, Muscel, Pucheni. Satul Moroeni este atestat documentar la 11 noiembrie 1785, Muscel la 1574, Glod (numele provine de la noroi, glod) la 1569, în timp ce satele Dobreşti, Lunca şi Pucheni sunt aşezări mai noi, datate la sfârşitul secolului XIX[1].

GÂLMA este un sat desfiinţat, înglobat în satul MOROENI, despre a cărui istorie am făcut vorbire în capitolul anterior. Fosta localitate şi-a luat numele de la muntele Gâlma Ialomiţei, situat în apropiere. Astăzi, numele Gâlma este asociat cu Tabăra şcolară Căprioara, căreia i se mai spune şi Gâlma, precum şi cu Centrul de perfecţionare Gâlma al Consiliului Judeţean Dâmboviţa, construit recent în apropiere de complexul şcolar amintit.

DOBREŞTI: informaţiile referitoare la vechimea satului sunt sărace; el nu este amintit în catagrafia din 1810, nici în harta rusă din 1835 şi nici în Dicţionarul Geografic al României. Satul a devenit cunoscut prin hidrocentrala de la Dobreşti, construită în 1924–1928 de 4.000 de muncitori ai societăţii Ialomiţa, prima mare hidrocentrală din România. Hidrocentrala de la Moroeni a intrat în funcţiune în 1953, fiind una din primele unităţi producătoare de energie electrică din cadrul planului de electrificare racordate la sistemul energetic naţional. La Lespezi, pe teritoriul comunei Moroeni, există o mare carieră de piatră, de unde se extrage piatra de calcar pentru Fabrica de ciment Fieni, fondată în anul 1914 şi care în prezent aparţine grupului HeidelbergCement România. La 1975, satul avea 28 gospodării.

GLOD şi-a luat numele de la un topic întâlnit de timpuriu în documente; la 07 octombrie 1569 este amintită Obârşia Glodului, aflată în apropiere de matca Puturoasei.

LUNCA este un sat mai nou, care nu este amintit în lucrările consultate, inclusiv Dicţionarul Geografic al României, unde se spune doar că este cătun al comunei Moroeni. În

1975, satul avea 390 gospodării. La inceputul sec. XX, aici funcţiona o şcoală cu trei posturi de învăţător şi un local nou.

MUSCEL: pe malul drept al pârâului Ruşeţu, pe locul vechii biserici de lemn, se afla un cimitir medieval, necercetat încă. La 10 septembrie 1574, în documente este menţionată prezenţa satului Muscel, aşezare sătească, cea mai nordică de pe valea Ialomiţei. Având un număr mic de locuitori, aceştia s-au ocupat cu păstoritul, mai puţin cu pomicultura şi cu prelucrarea lemnului. Aici se întâlnesc locuri întinse de fân, cumpărate de moşnenii din Pietroşiţa, situaţie întâlnită către mijlocul secolului XVII-lea. În Hrisovul lui Leaotă[2], tradus de preotul Alex. A. Popescu din Runcu (Dâmboviţa) se pomeneşte de Muscelul Mare: … Şi iar a cumpărat Leaotă şi fraţii săi moşie la Muscelul mare dela Pătru din Bezdead…

La 1835, satul Muscel este înregistrat în harta rusă. La sfârşitul sec. XIX era cătun al comunei, populaţia fiind de 1.835 locuitori în 20 gospodării (sat mic).

PUCHENI este greu de datat cu precizie, datorită faptului că sunt două aşezări ce poartă această denumire în judeţul Dâmboviţa; din documente rezultă că Pucheni din comuna Moroeni este mai nou (în harta din 1835 este trecut un singur sat cu numele Pucheni).

În perioada interbelică funcţionau, aici, 2 societăţi forestiere: Ialomiţa, care avea în perioada 1924–1928 peste 4.000 de muncitori şi Industria fagului. La 1975, satul avea 148 gospodării (era un sat mic).

După Revoluţia din ‘89, din punct de vedere administrativ, comuna Moroeni a fost condusă de primarul Constantin Iordan. Acesta a fost desemnat, la conducerea executivă a Primăriei Moroeni, încă din martie 1990, pentru ca, din anul 1992, o dată cu organizarea primelor alegeri locale libere din România, să fie ales primar de către alegătorii moroeneni, la fiecare scrutin electoral, până astăzi. Practic, primarul Iordan Constantin, se află la al 5-lea mandate integral, exceptând perioada interimară ‘90-’92. La scrutinul din iunie 2008, acesta a candidat şi a fost reales primar, ca reprezentant al Partidului Democrat-Liberal. Viceprimar a fost desemnat un reprezentant al Partidului Umanist Român, Buzea Marin. Consilierii locali, în număr de 15, aleşi să reprezinte mini-parlamentul comunei Moroeni, în mandatul 2008-2012, sunt: Andreoiu Dumitru, Anghelescu Toma Romel, Bănescu Florin, Ciorobea Ion, Cobianu Avram, Cobianu Petre, Ivan Petre, Leotescu Florian, Leotescu Ilie Emilian, Leotescu Vasile, Marcu Constantin, Moiceanu Gheorghe, Moraru Mihail Laurenţiu, Olic Vasile, Zamfir Ion. Aparatul propriu, format din 10 angajaţi, este condus de Gheorghe Claudiu George, secretarul comunei Moroeni.