Ostrov (Tulcea) - obiective turistice Ostrov (Tulcea)
Ostrov (Tulcea), Judetul Tulcea
Comuna Ostrov este situata in partea de vest a judetului la o distanta de 87 km de municipiul Tulcea si ocupa o suprafata de 52 km patrati. Teritoriul comunei este situat pe malul Dunarii. Actualmente comuna este formata dintr-un singur sat.Ostrovul are urmatorii vecini: nord - Peceneaga, vest - Bratul Dunarea Veche, sud - vest - Piatra Frecatei, sud - Daeni, est - Magurele.
ISTORIC: in secolul al XIII-lea, localitatea Ostrov purta denumirea Beroe mostenita de la romani, din epoca postaureliana. in secolele I si al II-lea in partea vestica, pe malul Dunarii a existat Castrul Roman Beroe, unde isi avea sediul Legiunea a V-a. Dovada existentei lor sunt sapaturile efectuate pe locul numit Lagari, care avea in acea perioada intelesul de cetate si care includea populatia militara si civila, biserici, teren arabil, locuri de veci. Obiectivele de importanta arheologica descoperite sunt ruinele bisericii romane baptisteriumul, monezi cu etigiile unor imparati romani din secolele al II-lea si al III-lea d. Hr., schelete de acum 1500 - 1600 de ani.
Aceasta cetate a dat numele bratului Dunarii pe malul caruia se gasea si anume Baroi (dovada a adaptarii pe teren autohton a denumirii romane).
In urma unor conflicte intre comatii dobrogeni si romani, cetatea a fost distrusa. Ruinele ei au fost folosite mai tarziu, in perioada bizantina a Imperiului Roman, ca post de granita.
La inceput, satul se compunea din cateva grupuri de oameni veniti cu turmele de oi din Transilvania. Aceasta partiala transhumanta se poate dovedi prin gropile de forma rotunda existente pe teritoriul ostrovean, unde se crede ca au fost construite bordeie. Au fost gasite caramizi si pamant ars din vatra focului.
in 1848, din cauza inundatiilor, populatia a fost nevoita sa se retraga, formand un "mic sat de circa 30 de familii si 106 membrii". Cu timpul numarul de locuitori s-a marit si satul a devenit chiar comuna.
Din "Act de masuratoare si de delimitare", datat 7 iunie 1883, aflam ca s-au masurat 94,59 ha de pamant, ce a apartinut locuitorilor din Tas-Burun si care intra in proprietatea comunei Ostrov. Tas-Burun era un catun turcesc ce apartinea Ostrovului. Odata cu procesul verbal incheiat in septembrie 1883, catunul care a avut 9 locuitori devine "fost" si este semnat si actul de desfiintare.
Tas-Burun avea in partea de est hotarul cu satul Aigir-Amet. Din unele documente reiese ca Aigir-Amet a apartinut comunei Ostrov si este de fapt satul Igramat, devenit Magurele. Din componenta comunei a facut parte si satul Piatra-Frecatei, numit asa de la cariera de piatra din apropiere, precum si Magurele.
intre 1880 si 1884, Ostrov, facea parte din Plasa Harsova, judetul Constanta.
La data desfiintarii catunului Tas-Burun, septembrie 1883, ajutorul primarului comunei Ostrov era Vasile Dache, iar inginerul topograf din Depozitul de Resbel, care a intocmit "Act de mpsurptoare si de delimitare", a fost locotenentul I. Nicolescu.
in 1968 doar satul Piatra-Frecatei mai apartinea comunei Ostrov, iar in 1972 comuna are un singur sat, cel care poarta si numele comunei. Astazi, Piatra Frecatei este un catun, format din trei familii, si este administrat de Consiliul Local al Comunei Ostrov. (din lucrarea d-nei prof. Steliana Iordache - Graiul si folclorul localitatii Ostrov)
Obiceiuri
OBICEIURI DE IARNA:
Cu toate ca zapada nu se asterne in fiecare iarna pe meleagurile ostrovenilor, acestia asteapta cu nerabdare sarbatorile. Pentru Craciun se pregatesc diferite feluri de mancare din carne de porc. Porcul se taia in ziua de ajun (de Ispas), dar in zilele noastre se taie mai din vreme. in perioada de post sunt preparate mancaruri din cartofi (plachie de cartofi), fasole, iar pentru zilele de Craciun se pregatesc sarmale, prajitura (tochitura), cozonac, pentru Sfantul Vasile se face racitura (piftie).
In dimineata zilei de Ajun, copiii sunt primii colindatori. La fiecare casa ei ureaza:
"Buna dimineata cu Ajunu,
Ca maine-i Craciunu!"
Seara vin cete de flacai, acum insa si de oameni mai in varsta, care canta pe doua voci colinde de casa, de baiat, de fata. Ceata este impartita in doua grupuri si are un casier si un conducator. in timpuri mai vechi, acesti colindatori nu primeau dupa ce cantau, decat un pahar de vin, urmand ca a doua zi, casierul sa revina la casele la care au colindat pentru a strange darurile gazdelor - carnati, colaci, bani. Erau atunci trei-patru cete ce colindau in zonele pe care si le alegeau: pe Balta, in Taivan, pe Vale si pe Deal. Astazi, cetele de colindatori strang banii dupa ce au incheiat urarea. Colindele au la baza povesti spuse sacadat. inainte Colindul de fata era spus in ziua de Craciun, cerut de parintii fetei, iar aceasta oferea uratorilor colaci, carnati si vin. Cu cele primite, cetele de flacai strangeau seara mai multi tineri si organizau o petrecere.
in prima zi de Craciun copiii colinda purtand o stea confectionata de ei Steaua. Urmeaza trei zile in care se fac pregatiri pentru trecerea in noul an. in ziua Anului Nou, tinerii gateau doi boi, ii inhamau la plug si colindau toate casele unde trageau o brazda adanca, pocneau din bice si sunau din buga (buhai). Buga este un instrument confectionat din burduf de ied. Nu era voie ca buga sa fie atinsa de nimeni, ci doar de cel care a confectionat-o. in zilele noastre, copiii merg cu Plugusorul folosind clopotei si bice si foarte rar mai spun vechiul Plugusor.
in seara de anul nou fiecare fata incerca sa-si afle ursitul prin jocul Urzisorul; aseza pe plita incinsa cate doua spice de orz numindu-le cu numele ei si al tanarului dorit. Daca spicul de orz sarea de pe plita, insemna ca tanarul nu o dorea.
in prima zi a noului an, cand ortodocsii sarbatoresc pe Sfantul Vasile, copiii, cu o crenguta, o floare sau un bat impodobit veneau pentru a canta gospodarilor Sorcova.
Tot in aceasta zi copiii mai mari umblau cu Grausorul. Ei imprastiau boabe de grau in fata casei pe care o colindau ti spuneau:
" Grau de toamna, grau de vara
Dar-ar Domnu sa rasara!
La Anul Nou si La Multi Ani!"
Boboteaza incheie ciclul sarbatorilor de iarna. Slujba religioasa se tine pe malul Dunarii. Dupa sfintirea apei si botezarea credinciosilor, preotul arunca o cruce confectionata din lemn, special pentru acest eveniment, in Dunare. Tinerii se arunca in apa inghetata pentru a recupera crucea. Cel care o prinde, o aduce la biserica, dupa ce a aratat-o fiecarui gospodar. Cei care au vazut crucea ofera bani pentru a ajuta biserica. in final, oamenii impart apa ce a fost sfintita, iar preotul boteaza caii pe care oamenii i-au adus. Dupa botez se incearca puterea cailor, organizandu-se intreceri.
in noaptea de Boboteaza fetele isi pot afla ursitul, asezand sub perna o crenguta de busuioc, luat de la preot inainte de ziua Bobotezii. Baiatul pe care il visau urma sa fie sotul. Un alt mod de a-si afla ursitul era urmatorul: luau cenusa si apa de la trei case, apoi le amestecau si umpleau un pahar. Pe fundul paharului asezau o verigheta si apoi priveau in pahar, unde aparea chipul viitorului sot.
SARBATORI DE PRIMAVARA
1 Martie este ziua in care fetele primesc din partea baietilor martisoare. inainte ele isi prindeau la mana un snur impletit din doua fire - unul alb si unul rosu - pentru a le purta noroc tot anul. Cand se termina luna martie, ele legau atisoarele intr-un pom fructifer, ca sa vina barza sa le ia si sa le pastreze norocul.
inainte de Pasti, fetele gatite, purtand un stergar de pe umar spre mijloc, legat intr-o parte, se grupau cate doua si colindau fiecare casa, una purtand un cosulet, cealalta sarind intr-un picior, lovindu-si umerii cu o batista si cantand Inelusul.
A treia saptamana dupa Pasti se inmormanteaza Coloianul. Acesta este un omulet din pamant, asezat intr-o cutie ca intr-un cosciug si gatit cu flori, coji de oua, busuioc. Era dus la malul Dunarii si ingropat. Fetele care l-au gatit si batranele il plangeau ii faceau parastas.
in ziua Paparudei, Coloianul era dezgropat si aruncat in Dunare. Fetele si femeile faceau o petrecere, semn ca au scapat de seceta.
OBICEIURI DE NUNTA
Nunta incepea joi seara cand se taiau pasarile si porcul. A doua zi se faceau colacii si painea. Sambata, dimineata, se gatea ginerica - se barbierea, se imbraca - si se vesteau nasii, care veneau acasa la mireasa si impodobeau breadul. Breadul era gatit cu diferite cadouri, apoi era infipt in mijlocul curtii unde urma sa se desfasoare nunta.
Tinerii necasatoriti se strangeau in jurul bradului si petreceau. Acesta era de fapt balul (petrecerea) tinerilor.
A doua zi avea loc masa nuntii la care participau familiile invitate de oamenii nasului si ai socrilor, cu doua zile inainte. Invitatia se facea oferindu-se invitatilor o plosca (astazi se foloseste sticla) cu vin din care gustau, apoi confirmau participarea si urau tinerilor "casa de piatra".
Nunta nu se incheia cu masa, ci a doua zi, luni, cu Placintele. Se organiza o alta masa la care veneau mai multe femei, ce erau servite cu rachiu colorat in rosu si placinte pregatite de tanara mireasa. Rachiul rosu simboliza trecerea tinerei fete din randul fecioarelor in randul nevestelor.
in timpul dansurilor nuntii se faceau strigaturi:
" Cale buna, nune mare
Ai o fina ca o floare !"
" Sa traiasca soacra mare,
Ca mireasa-i ca o floare !"
"Sa traiasca tinerii,
Ca-s frumosi ca florili !"
"U-iu-iu! Ca viu acu
Calare pa Vanatu!"
Spre dimineata barbatii prinsi in hora inchina dansul, pe rand, nasului, socrului mare si socrului mic. Dansul este intrerupt din cand in cand, iar un mesean mai batran intreaba nuntasii "A cui e hora asta?". Barbatii raspund in cor "A lu nasu mare (socru mare, socru mic)".
Dupa dansul barbatilor urmeaza un moment al femeilor: legatoarea. Nasa ia voalul miresei si il da domnisoarei de onoare. in locul voalului mireasa primeste un batic. Femeile daruiesc miresei bani si diverse cadouri, apoi joaca o hora in timp ce nasa si soacra mica le serveste cu dulciuri si rachiu.
OBICEIURI DE INMORMANTARE
Inmormantarea la ostroveni este un ritual ce nu difera de cel din restul Dobrogei.
Mortul este scaldat de catre doua - trei persoane de acelasi sex cu acesta, intr-o copaie (ce se intoarce cu fata in jos dupa iesirea mortului din curte), i se taie unghiile, apoi este imbracat cu lucruri special pregatite. Daca la scaldat i se toarna apa cu o cana aceasta se sparge cand se pleaca spre biserica. Este asezat apoi pe pat sau masa pana i se pregateste cosciugul. in cosciug i se aseaza un pres, peste care se intinde un cearsaf si o covertura. La cap i se pune o perna umpluta cu busuioc, paie, flori uscate, iar ata si acul cu care era cusuta se aseaza sub perna. Femeile de-a lungul vietii strangeau parul care le cadea cand se pieptanau, acesta fiind pus in perna pentru a nu se intoarce sa-l caute. in prima seara se citesc stalpii. Dupa slujba oamenii primesc mancare. Acestia raman peste noapte pentru a priveghea mortul. in timpul priveghiului ei spun glume, povestesc intamplari ale celui decedat. in aceasta noapte nu se plange. La miezul noptii mortul este invelit cu panza alba, iar rudele impodobesc bradul cu camasa, sosete, candela, galeata, cana, oglinda, prosop, dulciuri, fructe, o scarita si un lacat din aluat, toate acestea fiindu-i necesare decedatului la trecerea pe lumea cealalta. Dimineata doua femei ridica panza alba si cu o batista il sterg pe fata, iar bocitoarea incepe plansul. Se pregateste mancarea pentru pomana, se organizeaza cine duce mortul, cine sapa groapa, capiternita care prepara coliva si colacii. Dupa slujba din biserica se merge spre cimitir, evitandu-se drumul pe care s-a venit spre biserica. La fiecare intersectie cortegiul se opreste si preotul citeste in timp ce rudele arunca monede pe jos. La mormant slujba continua, iar cand cosciugul este acoperit de pamant se dau peste mormant noua poduri (bucati de panza alba reprezentand vama pe care o da mortul pana ajunge pe lumea cealalta) si o gaina care este trecuta peste cruce de trei ori. Se face apoi pomenirea mortului prin slujba care sfinteste mancarea si bautura ce se da de pomana la noua zile, la douazeci de zile, la patruzeci de zile, la sase luni, la un an. La sapte ani se face o dezgropare reluandu-se obiceiurile inmormantarii. (din lucrarea d-nei prof. Steliana Iordache - Graiul si folclorul localitatii Ostrov)
Localizare Ostrov (Tulcea)
Obiective turistice Ostrov (Tulcea)