Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta

Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta, Constanta

Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta este inaugurat la 25 decembrie 1977, in fosta Primarie a Municipiului. Are un patrimoniu de peste 430.000 de obiecte a caror tipologie diversificata surprinde profilul asezarii de-a lungul secolelor, din erele preistorice pana in anul 1940, atestand fapte, evenimente, portrete de personalitati care dau continut memoriei orasului.
Piatra fundamentala a cladirii muzeului a fost pusa in anul 1911. Cladirea s-a construit in mai multe etape (1911-1913; 1914; definitivandu-se in anii 1919-1921). in iulie 1921 s-a mutat Primaria. in anul 1977 cladirea a fost destinata muzeului in forma actuala.
Este o constructie masiva, proiectata de unul dintre elevii scolii de arhitectura a lui Ion Mincu. Stilul brancovenesc se regaseste in loggia caracteristica de pe frontonul mare, in holul cu deschidere larga, sprijinita pe coloanele groase, iar in exterior prin ferestrele mici, inguste de la etajul al treilea.
Muzeul de istorie nationala si arheologie Constanta are o istorie de peste o suta de ani, perioada ce poate fi impartita in trei mari etape: perioada 1878 - 1957 - cea mai tulbure; apoi, 1957 - 1977 si, in sfarsit, din 1977 pana in prezent.
Dupa 1877 lucrarile de extindere ale orasului Constanta au dus la descoperirea unor insemnate vestigii ceramice, statuare, epigrafice, numismatice etc., toate atestand locul anticului Tomis in istoria veche a tarii.
Constatarea ca multe piese antice intrau in colectii particulare si alcatuiau material de specula, a trezit ingrijorarea edililor in viziunea carora s-a nascut ideea unui Muzeu de arheologie.
In anul 1878 Remus Opreanu - primul prefect al administratiei romanesti in Dobrogea - propunea Academiei Romane ca materialele arheologice adunate la Prefectura, prin grija sa si stradania inspectorului scolar Ion Banescu, sa formeze un muzeu. Propunerea s-a materializat. Telegrama trimisa lui Mihail Kogalniceanu la 30 august 1879 relateaza vizita facuta de elevii Scolii Normale din Barlad la muzeul din Constanta.
Ziarele vremii - locale si centrale - se intrec in a aduce la cunostinta evenimentul organizarii muzeului constantean si a inventarului acestuia. Lauda faptul ca, pentru moment, prefectura a luat initiativa organizarii muzeului in chiar incinta sa; Prefectura se afla la intretaierea strazilor Traian, Sulmona si Bd. Tomis. Piesele marunte, plus 15 sculpturi au fost aranjate in Cabinetul Prefectului, iar 27 piese mari (inscriptii votive si funerare) au fost expuse de-o parte si de alta pe alee. Sa subliniem ca autoritatile aduceau laude in presa locuitorilor care, facand descoperiri intamplatoare cu prilejul diverselor lucrari, le donau muzeului nou infiintat. Astfel, aflam si numele primului donator: Chevara Casabian.
Incendiul din anul 1882, care a distrus Palatul Prefecturii, a cauzat si dezorganizarea muzeului creat de Remus Opreanu. Monumentele salvate din incendiu au fost adapostite in "pavilionul" din gradina publica.
intre 1881 si 1908, Grigore Tocilescu a strans si publicat peste 600 de inscriptii. Toate monumentele gasite de el au fost duse la Bucuresti. in sedintele Academiei Romane tot mai multe voci cereau aducerea tuturor monumentelor din Constanta la Bucuresti. in opozitie cu Bucurestiul apar eforturile Prefecturii Constanta de a consolida pozitia muzeului local, printr-un act acceptat de catre Minister. Astfel, prefectul F. Scheletti emite Decizia nr. 13/ 26 sept. 1889 de infiintare la Constanta a unui muzeu intr-un local pe care-l va da Prefectura. Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice trimite o copie a acestei Decizii, cu Adresa nr. 11054/ 29 sept. 1889, catre directorul Muzeului National de Antichitati (Gr. Tocilescu) pentru a aviza favorabil, dar acesta refuza.
Anii trec si piesele muzeului organizat de R.Opreanu si I.Banescu, salvate din incendiul din 1882, continua sa fie adapostite in diverse locuri.
Anul 1906 se anunta favorabil pentru muzeu. G. Gr. Cantacuzino autorizeaza, prin Ordinul nr. 36349/ 11 iulie 1906, sa se formeze la Constanta un Comitet care sa se ocupe de reorganizarea Muzeului. Pe 22 iulie are loc o sedinta a Comitetului prin care se iau masuri pentru strangerea fondurilor necesare construirii muzeului. in decembrie, prefectul M. Capsa trimite un raport Ministerului prin care solicita acceptul legal de reinfiintare a muzeului. Acesta este trimis spre avizare directorului Muzeului National de Antichitati. Si, iar nu s-a intamplat nimic.
intre 1910 - 1911 toate antichitatile din Constanta se aflau depozitate la gimnaziul "Mircea cel Batran", fara nici o organizare cu caracter administrativ si stiintific. Fondurile stranse de Comitet (circa 5000 lei) au fost depuse la banca, in contul MNA, reprezentat prin directia sa si imputernicitul din Constanta, prof. N. Orghidan - custodele muzeului local.
in 1911 Vasile Parvan, venit la conducerea Muzeului National de Antichitati, inainteaza un raport Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice in care pune din nou problema infiintarii unui muzeu la Constanta. Ordinul Ministerului, seria B, nr. 73245/ 27 oct. 1911, este favorabil. Astfel, Raportul lui Vasile Parvan si Ordinul Ministerului sunt considerate - de la aceasta data - actele de infiintare ale Muzeului de Antichitati din Constanta.
Prof. N. Orghidan solicita, si obtine, sprijin material in efectuarea de cercetari arheologice pe traseul santurilor de canalizare din oras.
Dupa transferarea profesorului Orghidan la Craiova, Muzeul este mutat la Scoala Normala de invatatori. Directorul acesteia, prof. I. Ghibanescu, este numit custode al muzeului cu data de 29 septembrie 1912.
Ghibanescu supravegheaza, cat poate, constructiile care se fac in oras si in imprejurimi si, impreuna cu elevii sai, colecteaza si aduce la muzeu toate vestigiile. Reuseste sa faca din muzeu o institutie independenta mutandu-l intr-o cladire din parcul comunal, data de Primarie care a acordat si subventie pentru plata unui gardian. Muzeul, in noua cladire, avea si program de vizitare: joia si duminica, intre 14 - 16,30.
intr-un document din 1913 se spune: "Speram ca actualele si viitoarele administratii locale si judetene isi vor face un titlu de glorie, daca timpul le va permite, sa acorde tot sprijinul pentru infiintarea si intretinerea unui frumos muzeu de antichitati. Muzeul Cetatii Tomis".
in ianuarie 1915 Vasile Parvan a inceput sapaturile la zidul de incinta al Tomisului; pe baza rezultatelor obtinute a stabilit conturul incintei si a facut primul plan topografic al ruinelor cetatii antice, distrusa grav de constructiile ridicate dupa 1878. Cercetarile sistematice intreprinse la Constanta de Muzeul National de Antichitati, in paralel cu lucrarile edilitare, au condus la descoperirea unei cantitati apreciabile de monumente arheologice care au imbogatit patrimoniul muzeului care, inca, nu avea un spatiu adecvat, continuand sa functioneze in chioscul din parc.
Dificultatilor de inceput ale muzeului li s-a adaugat conflagratia mondiala. Dupa razboi trebuia luat totul de la capat.
Abia in 1928, cu prilejul semicentenarului Independentei, prof. C. Bratescu a organizat o expozitie cu caracter arheologic si etnologic in pavilionul din fata Cazinoului din Constanta. Dupa terminarea festivitatilor jubiliare, prin insistentele organizatorului expozitiei, s-a organizat muzeul in aripa stanga a Primariei - prefigurand parca mutarea sa definitiva aici la jubileul centenarului.
Desi amenajat in 1928, muzeul isi va deschide portile abia in 1930, iar din vara anului 1935, cand a inceput clasificarea pe epoci istorice, a devenit o institutie organizata pe criterii stiintifice.
Cresterea permanenta a colectiilor prin donatii, achizitii, sapaturi de salvare sau cercetari organizate - la Histria, Capidava, Adamclisi, Constanta - a ridicat problema insuficientei spatiului. De exemplu, in 1937, sectia de arheologie avea inregistrate 272 piese; iata de ce, o prima solutie era transferarea muzeului in beraria din fata Cazinoului (actualul sediu al Acvariului). in noul sediu muzeul avea program de vizitare (9 - 12; 16 - 18 pe timpul verii), iar taxa de intrare era de 5 lei. Prof. Ioan Micu raporta, la finele anului 1938, un numar de 5000 vizitatori.
in timpul celui de-al doilea razboi mondial muzeul si-a incetat temporar activitatea. Dupa 1945 s-a acordat o atentie deosebita conservarii pieselor si punerii in valoare a tezaurului arheologic al Constantei, oras considerat - pe drept cuvant - el insusi un muzeu in aer liber.
intre 1948 si 1951, in cadrul lucrarilor de reparatii de la Cazinou, s-au facut reparatii si la anexa sa unde era adapostit muzeul. Actiunea de reorganizare a impus sarcini multiple si dificile restransului colectiv al muzeului: prof. Gh. Iordanescu - director; prof. Carol Blum - secretar si un gardian.
De la finele anului 1951, cand prof. Nubar Hampartumian a fost numit director, se constata o activitate mai alerta prin masurile luate: restaurarea pieselor, recuperarea valorilor arheologice care se aflau la Muzeul National de Antichitati din Bucuresti, deplasari pe teren pentru colectarea de noi obiecte, clasificarea arheologica si redactarea unui catalog-inventar al cartilor si revistelor aflate in biblioteca muzeului. Complexitatea activitatilor necesita largirea colectivului; in consecinta au fost angajati un muzeograf si un restaurator.
Din 1956 incepe o noua etapa in viata muzeului. in vederea cresterii retelei de muzee la Constanta, Comitetul Executiv al Consiliului Popular Regional a acceptat colaborarea cu Vasile Canarache, cercetator principal la Institutul de Arheologie al Academiei Bucuresti; acesta si-a asumat obligatia reorganizarii muzeului din Constanta in calitate de coordonator stiintific si tehno-muzeografic. Planurile concepute la finele lui 1956 si la inceputul anului urmator prevedeau mai multe institutii de gen: Muzeul de arheologie, caruia trebuia sa i se afecteze localul vechii facultatii de piscicultura; Acvariul - instalat in anexa Cazinoului; extinderea muzeelor din Mangalia, Adamclisi si Histria. Accelerarea ritmului reamenajarii constructiei era impusa de un eveniment cultural international: bimilenarul nasterii marelui poet exilat la Tomis - Publius Ovidius Naso.
1957-1977
Pe 22 septembrie 1957 s-a inaugurat, partial, muzeul in noul sau sediu. Dupa terminarea festivitatilor lucrarile de organizare au fost reluate astfel ca la finele anului obiectivul a fost atins: Muzeul de Arheologie Constanta exista cu o expozitie de baza, laborator de restaurare, biblioteca de specialitate, mobilier modern.
in noua sa existenta, muzeul s-a dovedit un organism experimentat, caracterizat printr-un inalt profesionalism, intervenind cu specialistii sai atat la sapaturi de salvare cat si la cercetari sistematice pe mari santiere. Astfel, incet - incet, muzeul a inceput sa se transforme dintr-un simplu depozitar de valori arheologice si istorice intr-un autentic centru de cercetari. Datorita acestora, timp de 20 de ani (1957 - 1977), muzeul constantean a devenit o institutie de renume mondial. Dar, prin exponatele sale, muzeul constantean isi incheia naratiunea la inceputul evului mediu. Pentru o expunere a istoriei pana la zi era necesar un alt spatiu si o tematica noua.
Prilejul pentru o alta etapa a vietii muzeului l-a oferit sarbatoarea Centenarului Independentei. Pentru noua tematica, care avea sa conduca si la schimbarea numelui institutiei, s-a oferit toata cladirea Primariei - ea insasi monument istoric.
DUPA 1977
Pe 25 decembrie 1977 s-a inaugurat Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta. Atributul de national acordat unei institutii provinciale este expresia pe deplin justificata de pozitia stiintifica si de propaganda a institutiei. Spatiul expozitional ocupa trei nivele: parter, etajul I si etajul II. La parter sunt amenajate doua sali de Tezaur; etajul I cuprinde, cronologic, istoria veche si medievala a Dobrogei; la etajul II continua istoria moderna si, de asemenea, sunt amenajate cateva expozitii tematice.
Sursa: minac.ro