Isaccea

Localitatea Isaccea, in fapt un mic orasel dobrogean, se inalta pe coline, pe malul drept al Dunarii, la circa 35 km. nord-vest de municipiul Tulcea.
Orasul este strabatut de E87 si DN22, Tulcea - Galati/Braila, care asigura legaturile cu municipiul si alte localitati din tara. Legaturile cu judetele Galati, Braila si alte localitati din tara se face prin punctele de trecere cu bacurile peste Dunare, in punctele I. C. Bratianu si Smardan.

Locuit din antichitate, orasul se numea "Noviodunum", un nume de provenienta celtica ("dunum" inseamna in limba celta "asezare fortificata"), de asemenea existand si o asezare dacica numita "Genucla" in vecinatate. in 514 i.Hr., Darius cel Mare a luptat in aceasta zona o batalie decisiva impotriva Scitilor. Orasul facea parte de asemenea in calea drumurilor comerciale grecesti.
Mai tarziu, orasul a fost baza flotei romane a Dunarii de Jos numita "Clasis Flavia Moesica". in 369, a fost incheiat, in dreptul acestei cetati, pe un vas aflat pe Dunare, un tratat de pace intre Imperiul Roman si vizigotii condusi de Athanaric, in prezenta a insusi imparatului Flavius Valens. in secolele urmatoare, Noviodunum a ramas o importanta baza navala bizantina pe Dunare, pana in 602, cand a fost pierduta in fata avarilor.
in 1340, a fost ocupat de Hoarda de Aur, a fost sub stapanirea lui Mircea cel Batran, apoi Vlad Tepes a ajuns aici in 1462 in timpul campanilor sale impotriva Imperiului Otoman, dar in 1484 ajunge teritoriu turcesc, otomanii construind aici un fort pentru a apara granita de nord.
A fost arsa de cateva ori in secolul XVII, in timpul Razboiului Ruso-Turc, fiind ocupat de mai multe ori de fiecare.
Dupa Razboiul de Independenta al Romaniei impotriva Imperiului Otoman, face parte din noul stat romanesc. Nu cunoastem cuvant turcesc "cea" care sa echivaleze cu "sat". Nu exista documente precum ca la 1340 orasul ar fi fost ocupat de Hoarda de Aur, ci se cunoaste faptul ca toata zona era sub influenta si sub controlul tatarilor din Hoarda cu mult inainte de acest an. in schimb exista dovezi clare ca la sfarsitul secolului al 13-lea, Isaccea a fost capitala statului tatar noghaid. Hanul Noghay, unul dintre cei mai buni comandanti strategi ai Hoardei de Aur, "facatorul de hani" cum este cunoscut in istorie, s-a hotarat sa-si faca propriul stat. A trecut Dunarea pe la vadul Isaccei, ultimul vad de trecere a Dunarii inainte de Tulcea, cu circa 40.000 de razboinici. Si-a stabilit capitala la Isaccea si si-a batut propria moneda, care avea pe o parte o inscriptie coranica, in alfabet arab, semn al partenentei lui Noghay la Islam( Hoarda de Aur adoptase oficial Islamul ca religie de stat pe la 1257, in timpul lui Berke-Han, cel care a mutat capitala Hoardei de la Saray, la Berke-Saray, tot pe Volga inferioara, dar mai in aval fata de Saray). Moneda noghaida atrage atentia prin faptul ca pe avers are inscriptionat semnul crucii, aceasta datorita dorintei lui Noghay de a strange relatiile cu Imperiul Bizantin. in acest sens, a facut alianta cu Constantinopole casatorindu-si fiul mostenitor al tronului, pe Ceaka, cu o printesa bizantina, care era o fiica nelegitima a imparatului Mihail al Vlll-lea Paleologul. Moneda noghaida dateaza de la sfarsitul secolului al Xlll-lea, respectiv a fost batuta intre 1296 si 1300, desi se cunoaste faptul ca atelierul de monetarie de Isaccea functiona inca de pe la 1286, cel putin, si batea monede pentru Hoarda de Aur.. Cea mai mare colectie de dirhemi tatari din argint cu sudiviziuni din bronz, se afla expusa in sala tezaurului, din cadrul Muzeului de istori si arheologie din Tulcea, situat sus, pe Dealul Monumentului, si cuprinde circa 24000 de monede. Tezaurul acesta a fost descoperit de niste tractoristi care arau, in 1965, pe colina Uzun Baiyir, de langa comuna Mihail Kogalniceanu, judetul Tulcea. Denumirea de Isaccea s-ar putea sa aiba mai degraba legatura cu faptul ca orasul s-a aflat intotdeauna pe drumul, de importanta comerciala, militara, politica, strategica,care lega nord-vestul Europei de Imperiul Bizantin, trecand prin Dobrogea, unde drumul se bifurca in doua, Isaccea aflandu-se pe partea dreapta, dupa cum apreciau bizantinii si mai tarziu turcii-otomani. or, in turca "sag" cu G moale care nu se citeste dar prelungeste vocala anterioara(deci se pronunta"sa'a"), inseamna "dreapta", si "Sa'agi" erau cei din drumul de pe dreapta, care trecea prin Isaccea. Consideram ca din punct de vedere fonetic "Sa'aggi" si "Sa'acci"sunt transformari echivalente. Consideram ca este mai corecta aceasta explicatie pentru denumirea orasului Isaccea. De altfel, ideea aceasta a fost sustinuta de-a lungul timpului de multi istorici. Vom reveni cu citate in momentul in care le vom avea la dispozitie. Hanul Noghay a fost ucis in lupta, cu armate ale Hoardei de Aur, in 1299 sau 1300. in locul lui, pe tronul statului noghaid a urcat fiul sau Ceaka. Acesta a fost asasinat la foarte scurt timp dupa urcarea pe tron. Statul lui Noghay a controlat un teritoriu imens de la Don si Volga pana la Portile de Fier si in continuare spre Balcani, pana pe tarmul Marii Negre si la Gurile Dunarii, cuprinzand toate teritoriile din estul si sudul Carpatilor, precum si toata Dobrogea impreuna, cuim am mentionat deja, Gurile Dunarii.