Ghimbav

Orasul Ghimbav de astazi a fost intemeiat in timpul colonizarii Tarii Barsei de catre cavalerii teutoni ( 1211-1225) , chemati aici in scopuri militare de regele ungur Andrei al- II lea. Venirea cavalerilor teutoni a antrenat si imigrarea unei populatii civile germane , provenita in aceasta etapa din zona Rinului inferior. Dupa unele surse , numele orasului Ghimbav ( in limba germana Weidenbach) , provine de la o localitate cu acelasi nume , aflata in apropierea orasului german Kobilenz. Dupa alungarea ordinului german, in 1225 , sasii si-au consemnat existenta in Tara Barsei in 13 asezari constituite in districtul Brasov. Districtul avea cinci scaune de judecata iar Ghimbavul facea parte din scaunul Rasnov ( care cuprindea trei localitati : Rasnov , Ghimbav si Cristian). Colonizarea sasilor a continuat si dupa anul 1225.
In anul 1241 Ghimbavul si celelalte comune ale districtului au fost devastate in timpul marii invazii tatare . Orasul a mai fost pustiit de tatari si in deceniile urmatoare.
In anul 1353 , regele Ludovic I acorda localitatilor districtului privilegii importante pentru a stimula construirea de fortificatii , inclusiv biserici-cetate , inconjurate de ziduri din piatra si caramida si de santuri cu apa.
La 19 noiembrie 1377 incepe constructia cetatii Bran.
Printre localitatile care participa la lucrarile de fortificatii se numara si comuna Ghimbav.
In 1421 , comuna este cucerita si distrusa de turci.
In 1432 , are loc o noua invazie turceasca , in urma careia comunele districtului Brasov primesc alte scutiri de plata a impozitului , pentru o perioada de sase ani , prelungita apoi cu inca sase ani.
In a doua jumatate a secolului XV mai au loc doua invazii turcesti , in 1479 si 1493 , care afecteaza si comuna Ghimbav.
In 1456 , domnul roman Vlad Tepes ataca Brasovul , care il sprijineste pe pretendentul la tron Dan II iar trupele sale cuceresc Ghimbavul , inainte de a asedia , fara succes Brasovul.
In anul 1595 , un contingent brasovean , din care fac parte si luptatorii sasi din Ghimbav , participa la luptele lui Mihai Viteazul impotriva turcilor , la Calugareni si Giurgiu.
In anul 1600 Mihai Viteazul trece de mai multe ori prin Ghimbav. La 9 martie 1600 , Mihai primeste la Ghimbav solia sultanului turc care ii aduce steagul de investitura in domnie.
In timpul luptelor pentru voievodatul Transilvaniei ( 1603-1610) comuna este din nou pustiita de armata lui Gabriel Bathory.
In anul 1658 are loc marea invazie turca in timpul careia 909 ghimbaseni sunt facuti robi , iar biserica-cetate distrusa. Comuna a fost reconstruita in anii urmatori , cu ajutor din partea Brasovului. Cu aceasta ocazie se reconstruieste si biserica fortificata in forma actuala ( cu aproximatie) , fiind singura biserica fortificata din sud-estul Transilvaniei . Poarta mare a cetatii a fost daramata ulterior , pentru a se construi in locul ei vechea primarie.
Orasul a mai fost ocupat in repetate randuri in cursul luptelor dintre imperialii habsburgi si principii transilvaniei ( razboiul nemtilor).
In timpul ocupatiei habsburgice , comuna cunoaste o relativa prosperitate , datorita dezvoltarii economice agrare sasesti care ia noi forme de organizare.
In 1710-1720 in locul "la cruci" se ridica prima biserica romaneasca ortodoxa din nuiele , pe locul unde mai devreme fusese un lacas de cult improvizat.
Coexistenta dintre romani si sasi este mult anterioara si ea s-a dezvoltat in forme armonioase , atestate documentar inca din secolul XVI. Desi sursele istorice nu o consemneaza, aceasta colaborare dureaza si din epocile anterioare.
In perioada anterioara primului razboi mondial romanii din Ghimbav se integreaza in miscarea nationala , care promoveaza unirea cu vechiul Regat. In documente sunt indicati patru ghimbaseni care au fost arestati si incarcerati la autoritatile austro-ungare pentru activitati politice.
In timpul razboiului mai multi ghimbaseni au fost ucisi pe fronturile de lupta , numele lor este inscris pe o cruce la intrarea in biserica noua a orasului (constructia acesteia a inceput in anul 1780 si s-a terminat in anul 1783 , darea ei in folosinta fiind facuta cu aprobarea imparatului Iosif II).
In timpul primului razboi mondial , la Ghimbav au loc lupte grele in cadrul bataliei pentru Brasov ( 25 sept./8 oct.1916) in cursul defensivei romane din prima etapa a confruntarilor militare purtate de Romania.
La marea adunare de la Alba-Iulia de la 1 dec.1918 din partea cercului electoral Ghimbav participa cinci delegati romani.
In perioada interbelica Ghimbavul cunoaste cea mai puternica inflorire economica din istoria sa.