Galesu

Prima mentiune a oiconimului Galesu , de origine transilvaneana, dateaza din 7 martie 1787, cand Grigore Sidis de la Mitropolia Tarii Romanesti scrie lui chir Ghenadie de la manastirea Aninoasa. Actul este un raspuns afirmativ la cererea locuitorilor satului Corbi de a li se arenda iarba de pe mosiile Muscel, Scondile si Galesu . Asadar, desi nu exista un document care sa indice asezarea romanilor din Transilvania pe proprietatile manastiresti din Bratienii de Jos, este cert ca ea s-a produs in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea cel mai probabil intre anii 1760-1780. De altfel, la scurta vreme dupa emiterea hrisovului lui Grigore Ghica, prin care stabilea conditiile asezarii romanilor transilvaleni pe mosiile ecleziastice , domnul Constantin Racovita autoriza manastirea Argesului sa aduca in satul Suhasului din judetul Valcea "oameni straini din Tara Ungureasca cati putea de multi si sa-i aseze pe cea mai sus numita nosie ".
Un proces similar s-a petrecut in cazul Galesului. Documentul din martie 1787 mentioneaza mosia cu numele Galesu a manastiri Aninoasa . Abia in 1804 este atestata mosia Galesu a schitului Bradetu. Rezulta ca a vanit un grup masiv care s-a scindat in doua, unii ocupand o parte a teritoriului detinut de manasterea Aninoasa in Bratenii de Jos, iar altii teritoriul invecinat, care apartine schitului Bradetu, metoh al manastirii Arges. Nu este exclus sa fi venit doua grupuri distincte din aceeasi regiune a Transilvaniei , ultimul poposind la cativa ani dupa sosirea celui dintai.