Cetatea Troesmis

Inca din primul secol al erei noastre, Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis, vorbeste despre Troesmis ca despre o veche cetatuie "Vetux arx" si aminteste cum Pomponius Flaccus a cucerit-o de la geti dand-o lui Rhecuporis, regele tracilor care a instalat aici o garnizoana.

In jurul anului 100 e.n., in focul pregatirii razboaielor cu dacii, este probabil ca si la Troesmis s-a contruit un castru, unde si-a stabilit garnizoana Legiunea a V-a Macedonica. Pe locul vechii cetati traco-gete s-a infiripat un orasel daco-roman, iar in jurul castrului s-au adunat civilii legati de viata lui - familiile soldatilor, negustori, veterani. Asa se face ca inca de la inceputul secolului al II-lea inscriptiile atesta existenta a doua comunitati, Canabenses si Troesmienses, fiecare avand propria ei organizare, de tip urban. Mai tarziu, in vremea ultimilor imparati din dinastia Antoninilor, asezarea constituita probabil din unirea celor doua colectivitati, a devenit municipiu. Pe locul acestui municipiu, in secolul al IV-lea, s-a construit orasul, care s-a restrans din nou la suprafata stravechiului Oppidum.

Tot in aceasta vreme s-a construit si castrul, sediul garnizoanei militare, cunoscut in general in lucrarile de specialitate sub numele de cetatea de est" (Radu Florescu - Ghid arheologic al Dobrogei).

Legiunea a V-a Macedonica, timp de 160 de ani, cat a asigurat paza cetatii Troesmis, "a fost formatiunea militara care a contribuit cel mai mult la organizarea, dezvoltarea sociala si propasirea acestor tinuturi si a constituit unul din factorii principali care au dus la romanizarea populatiei locale" (Andrei Aricescu - Armata din Dobrogea romana).

Apoi, dupa parasirea Daciei de catre romani (271 - 274 e.n.), cetatea Troesmis a inceput sa decada mai ales pentru faptul ca se afla la incrucisarea drumurilor unde aveau loc numeroase ciocniri armate, ca de altfel intreaga Dobroge, teritoriu care facea legatura Europei de Nord cu Asia si Orientul Mijlociu. in timpul stapanirii otomane "zidurile si celelalte ruine mai putin importante au fost sistematic demolate, devastate" (Mihai Bucovala - Orasul antic Troesmis), iar mai tarziu alte ziduri au fost distruse in carierele de piatra ale lui Desire More. "Francez de origine, acesta s-a stabilit la Iglita in 1860 avand in vedere propriile lui afaceri si, ca atare, a cerut si obtinut aprobarea guvernului turc de a exploata piatra ruinelor cetatii si a deschide in apropierea ei cateva mine de granit" (Radu Vulpe, Ion Barnea - Istoria Dobrogei).

In zilele noastre cetatea Troesmis isi asteapta inca arheologii. Speram ca in viitorul apropiat ea va fi cercetata dupa toate rigorile stiintifice, iar prin aceasta tezaurul de valori istorice ale patriei noastre se va imbogati si, de ce nu, poate ca unele probleme nelamurite indeajuns vor iesi in adevarata lor lumina. (Velea S. Vasile - Monografia comunei Turcoaia, judetul Tulcea, 2003)