Cetatea Ramidava

Cetatea Ramidava, Drajna

Indata dupa cucerirea Daciei de catre romani, cunoscutul geograf si astronom grec Ptolemeu Claudius consemna triburile care formau numerosul popor situat la nord de Dunare si numeste principalele orase. Una dintre asezarile importante din nord-estul Munteniei - nelocalizata cu certitudine pana in prezent- aflam ca purta numele Ramidava, de la tribul stapanitor Ramae. Chiar si in randul istoricilor si arheologilor de seama, parerile exprimate cu privire la locul in care ar fi putut fiinta sunt impartite, unii punand-o in legatura cu Ramnicu Sarat, altii cu cetatea Rupea, cu zona Moldovei sud-vestice, sau in cele din urma, cu Drajna de Sus. Sustinatori ai teoriei din urma, Hadrian Daicoviciu, M. Macrea impreuna cu alti autori, plaseaza Ramidava din rationamente arheologice si strategice pe Valea Teleajenului, loc prin care s-au scurs de-a lungul mileniilor locuitorii de pe ambele cline ale Carpatilor.

Terasele largi, padurile vaste si mai ales raul Teleajen cu afluentii sai mai importanti adaposteau o populatie numeroasa, bine organizata din punct de vedere militar, care odata cu intensificarea presiunii romane va ridica cetati de aparare la Gura Vitioarei, pe Gorganul de langa Bughea si la Homoraciu, in varful Cetatuia. Favorabilitatile geografice din acest sector subcarpatic, printre care merita incluse si resursele bogate de sare, sunt reflectate in buna masura si de interesul aratat de stapanirea romana, care construieste pe aceste meleaguri spre Ardeal un drum pavat cu piatra. Acestea toate ne indeamna sa ne intrebam: Unde s-a aflat acum 2000 de ani centrul vietii civice, politice si militare pe Valea Teleajenului? in ciuda lipsei unui material epigrafic care sa rezolve definitiv problema, exista motive pentru care sa credem ca Ramidava se afla poate chiar in zona castrului de la Drajna de Sus. Una dintre cele mai sigure localizari ale toponimelor lui Ptolemeu este Comidava in Tara Barsei, gratie unei inscriptii descoperite de M. Macrea in 1939 in castrul roman din apropiere, pe care o interpreteaza: "Cohorta a VI-a, cea noua cumidavensa si alexandrina". stiind sigur pozitia Comidavei si tinand seama de distantele relative dintre localitatile lui Ptolemeu se poate afirma ca Ramidava a fiintat la Drajna, afirma geograful Radu Vulpe.

Plecand de la aceasta constatare, sunt cel putin interesante observatiile realizate pe unele harti medievale ce au preluat din traditia antica numele apelor si asezarilor. Fara a pune la indoiala impreciziile mari de ordin matematic, cartografic si chiar geografic, dealtfel firesti secolelor XVI-XVII, hartile vechi sunt departe de a fi lipsite de orice utilitate. Pe harta geografului si cartografului Gerard Mercator publicata la Amsterdam in jurul anului 1578, chiar daca toponimul cu aspect getic Ramidava este asezat cu multa imprecizie, totusi apropierea Cotensilor in nord este in masura sa atraga atentia. Harta gravata de P. Kaerius apartinand aceluiasi Mercator si publicata in anul 1620 aduce unele lamuriri suplimentare privind pozitia Ramidavei in sudul Carpatilor. Dand crezare acestui material cartografic, Ramidava se afla pe un afluent al raului Naparis (Ialomita).

Aceeasi situatie o regasim pe harta lui A. Oretlius, aparuta prin anul 1595, care infatiseaza Dacia si Moesia, precum si pe alta a lui P. Kaerius publicata la Amsterdam in 1570. Care este afluentul nenumit din Muntenia pe malurile caruia se afla cetatea Ramidava? in comparatie cu Prahova, raul Teleajen a deschis calea populatiei de la nord si sud de Carpati cu cateva milenii inainte de Hristos, fapt dovedit si de ceramica munteana cu aspecte intalnite in zona Ardealului. Pe harta lui Guillaume Sanson, publicata la Paris in 1650, cuprinzand Orientul Iliric, Moesia si Tracia, fiecare dintre cele trei cursuri de apa sunt individual reprezentate, Ialomita se numeste Naparis, Teleajenul poarta numele de Ordissus iar Prahova nu este insotit de hidronim. Pe malul drept al raului Ordissus apare cetatea Ramidava si in apropiere de confluenta cu Prahova, in zona de campie, cetatea Pirum.
(Material publicat in ziarul "Cronica Drajnei")