Sinca Veche - obiective turistice Sinca Veche
Sinca Veche, Judetul Brasov
Comuna Sinca este situata in centrul judetului Brasov, in extremitatea SE a Tarii Fagarasului. Teritoriul administrativ al comunei se intinde de la m-tii Persani, in partea de nord si est, pana la m-tii Fagaras, in partea de sud, cu o larga deschidere spre depresiunea Fagarasului in partea de vest. El este alcatuit din dealuri brazdate de numeroase cursuri de apa din care cel mai important este raul Sinca, afluent al Oltului, de-a lungul acestor, in luncile inguste se afla si terenurile cele mai fertile pentru agricultura. De asemenea exista, in special in zona montana, suprafete intinse de padure formate in principal din fagete si amestecuri de fag cu rasinoase. Muntii au o inaltime medie, cel mai impozant fiind masivul Taga cu o inaltime de 1.648 m.Comuna Sinca este formata dintr-un numar de 6 sate dupa cum urmeaza: Sinca Veche - centrul de comuna, Persani, Sercaita, Ohaba, Bucium si Valcea.
Primele atestari arheologice dateaza din neolitic continuandu-se cu stiri din perioada stapanirii romane cand este atestata arheologic existenta unui centru populat, in actualul teritoriu al comunei Sinca, din perioada imparartului Tiberiu, constand in monede si fragmente de ceramica ce sunt expuse la Muzeul de Istorie din Brasov (Piata Sfatului). Drumul roman care lega antica Cumidava (Rasnov) de Dacia Superioara trecea prin Sinca Veche.
Prima mentiune documentara a localitatii Sinca Veche este legata de Tara Romaneasca si, ca majoritatea documentelor Evului Mediu, se refera la proprietati sau privilegii boieresti. Astfel in 1476, pe timpul domnitorului Laiota Basarab cel Batran, muntele Nemaia (actual Namaia) din teritoriul comunei Sinca era daruit unor boieri drept recompensa pentru serviciile facute. Legatura cu Tara Romaneasca continua, dovada implicarea boierilor din Sinca in luptele interne din teritoriile de peste munti. in 1534 sunt pomeniti boierii care la 1508 luptasera de partea lui Mircea Ciobanul impotriva regelui ungar.
Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial poate fi impartita, din punctul de vedere al localnicilor, in 3 parti distincte: perioada 1945-1961, respectiv perioada anterioara colectivizarii fortate, caracterizata prin nenumarate cote pe care taranii proprietari de pamant trebuiau sa le plateasca, perioada 1961-1989, respectiv perioada colectivizarii in care s-au depus toate eforturile pentru distrugerea instinctelor de proprietari ale sincanilor, si perioada din 1989 pana in prezent, care se vrea o deschidere spre valorile civilizatiei occidentale.