Sectia de etnografie a Muzeului Teohari Antonescu, Giurgiu
La parterul cladirii care adaposteste Consiliul Judetean si Institutia Prefecturii Giurgiu, muzeografii giurgiuveni au creat o expozitie deosebita, practic prima expozitie etnografica cu caracter permanent din municipiul Giurgiu. Dispunand de un patrimoniu mic, dar valoros, de circa 1.600 de piese, sectia de etnografie ilustreaza intreaga gama a manifestarilor civilizatiei taranesti de la sfarsitul secolului al XX-lea, din vechea vatra etnografica vlasceana, peste care s-a suprapus, in mare parte, actualul judet Giurgiu. Exponatele reprezinta adevarate valori ale creatiei traditionale romanesti din aceasta zona a tarii; dintre acestea mentionam: uneltele specifice ocupatiilor traditionale (pescuit, apicultura, cresterea animalelor si agricultura), produseIe principalelor mestesuguri (olarit, tesut), atat de maiestrit lucrate, incat ne obliga sa Ie numim obiecte de arta traditionala. Ceramica populara, care cuprinde numeroase piese de uz casnic, provenite din diverse zone folclorice, unele din reale centre ale mestesugarilor olari, si tesaturile de in, canepa, bumbac si borangic, viu si armonios colorate, formeaza o parte din tezaurul expozitiei. La randul sau, portul popular din zonele Ilfov si Vlasca, avand la baza elementul stravechi, autohton, de o rara frumusete, este bine reprezentat in expozitie, de remarcat fiind, in special, costumul femeiesc cu pesteman si catrinta din zona Vlasca. in afara de ansamblurile intregi de costume femeiesti si barbatesti, in expozitie mai sunt expuse piese separate de costum (fote, catrinte, camasi cu altita si poale lungi, marame de borangic, giubele cu gaitane policrome etc.). Aducand dovezi ale culturii materiaIe a neamului, mai ales in forme ce nu mai pot fi continuate, datorita dinamicii economico-sociale a secolului trecut, care a adus schimbari profunde la nivelul productiei materiaIe, dar mai ales la nivelul spiritualitatii satului, organizatorii acestei expozitii doresc sa trezeasca interesul publicului pentru regasirea simbolurilor, rosturilor si valorilor, pierdute prin ignorarea valentelor generatoare de civilizatie ale propriilor traditii.