Sateni - obiective turistice Sateni

Sateni, Judetul Dambovita

Situat in apropierea Targovistei, poarta acest nume dat probabil locuitorilor sai de orasenii din capitala tarii pentru a se diferentia de ei. Satul este foarte vechi. Dintr-un document din 20 ianuarie 1604 rezulta ca satul a fost cumparat cu 280.000 de aspri (suma foarte mare) de Vlad Tepes (1456 - 1462), care l-a daruit surorii sale, Alexandra, stramoasa boierilor din Sateni. Satul apare apoi deseori in documente cu prilejul unor vanzari de ocine: 4 iulie 1572, 28 aprilie 1605 etc.

La inceputul sec. XVII incepe sa cumpere parti de sat Grigorie comisul din Poiana, devenit apoi mare vistier si logofat (8 septembrie 1611, 12 noiembrie 1633, 2 ianuarie 1634 etc.). In aceeasi epoca, boierii din Sateni stapaneau ocine in Valcana. Un alt propietar era m-rea Gorgota, careia, la 20 iunie 1620, Vintila din Sateni ii daruieste un loc de stana "in muntii Satenilor", ceea ce arata ca existau si stane in regiune. Documentele amintesc si alti propietari : Marco postelnic din Targoviste (15 aprilie 1627), Iane negustorul (23 aprilie 1630), Vintila postelnic (20 aprilie 1646) etc.

Documnetele din aceasta vreme vorbesc de dealul cu viile, care a starnit interesul diversilor propietari, printre ei intalnindu-se boieri cunoscuti ca Badea clucerul din Bucsani, Nica paharnicul sau Radu Crettulescu, intre acestia izbucnind "multa galceava" pentru "niste vii si livezi", cum s-a intamplat la 24 iunie 1652. Satul a avut foarte probabil de suferit din cauza marei prazi turco-tatarasti din 1659 ; la 27 martie 1670 se vorbeste de o roaba luata de Hasan Efendi turcul din Dristor, pentru care acesta ceruse 200 de catare de sare. Un moment important l-a reprezentat trecerea unor intinse pamaturi in stapanirea puternicului boier Gheorghe Baleanu. Prima sa achizitie dateaza din 27 februarie 1656, cand vornicul Gheorghe Baleanu primeste de la domnie via si livada foste ale lui Alexa dorobantul din Sateni, care participase la marea rascoala din 1655, dupa care fugise din tara si isi pierduse mosia. In dealul Satenilor mai aveau vii in aceasta vreme si alti boieri : Neagoe Sacuianu postelnic (1 august 1657), Gheorghe sufarul din Targoviste (3 iulie 1662), Badea Bucsanu clucerul (20 august 1672) etc. La 13 ianuarie 1677 Gheorghe Baleanu cumpara ocina de la Boba, sotia lui Gheorghe sufarul, care declara ca avea "nevoe si pas de nevoile si datoriile casii care au ramas de la sotul meu".

Spre sfasitul sec. XVII, se intaneau ca propietari : Nica capitan si nica, nepotul Nicai capitan (urmasii lui Vintila din Sateni), boierii Baleni si alti cativa, care au continuat sa se certe pentru hotare. La 12 septembrie 1683 Bdea din Bucsani vinde mitropoliei 600 de stanjeni de ocina pe care ii cumparase de la Radu Crettulescu logofatul ; la 3 martie 1684 mitropolia din Targoviste mai cumpara inca 600 de stanjeni, partea lui Nica capitanul si a nepotilor sai, cu 430 de taleri. In urma acestor insemnate cumparaturi, cel mai mare stapanitor a devenit mitropolia. Dichiul mitropoliei intervenea cu energie pentru a fi opriti cei ce doreau "sa cumpere mosie de la feciorii Nicai capitanul din Sateni", care afirmase ca din neamul lor "nimenea mosie acolo nu mai are", iar "acum sa sculau multi cu carti de zic ca au parte". Mosia mitropoliei s-a marit apoi prin daniile primite de la stareta m-rii Viforata (14 iulie 1688) sau prin cumparaturi de la boierii Baleni (2 mai 1692). La 17 octombrie 1698, mitropolitul Teodosie obtinea aprobare de la domnie "sa caut cate vii parasite sa vor gasi pre mosia sf(intei) mitropolii… la Sateni", pe care, daca "nu vor vrea stapanii lor sa se apuce sa le lucreze"…, sa le dea "pre seama altora cine sa va gasi", iar "acele vii paragine sa le fie lor si feciorilor de mostenire". Din 6 februarie 1699, cand cumpara viile lui Grigore Baleanu, cu 550 de taleri, il intalnim printre stapani pe insusi domnul tarii, Constantin Brancoveanu. In martie acelasi an, probabil la interventia domnului, mitropolia ii ceda viile din dealul Satenilor, primind in schimb pe cele de la Aninoasa, "ca sa aiba maria sa a tinere si a stapanire niste vii din dealul Sateanilor, care sint pe linga viile banului Gheorghe Baleanu, care vii au fost ale sf. mitropolii din Tirgoviste, date de Alexie calugarul".

Dupa ce a achizitionat vii la Sateni, Constantin Brancoveanu poposea adesea in acest sat. Sub data 1705 octombrie 2, cronicarul inseamna : "au mers mariia sa la viile da la Sateni, da au sazut acolo citeva zile, impreuna cu toata casa marii sale si alti boiari, unde si culesul au vazut, iar mai mult pentru preumblare, dupa cum si intr-alt timp au facut", ceea ce dovedeste ca satul era unul din locurile preferate ale voievodului. Mitropolia a continuat sa stapaneasca restul mosiei, pe care o hotarnicea in noiembrie 1709, hotarand apoi "sa lipeasca mosia mitropoliei din Sateni alaturea cu mosia Aninoasei, care iaste a sfintei mitropolii, mosie linga mosie, dupa obiceiu", mosnenii primind partea lor "pre din sus, pe linga hotarul Barbatestilor". La 14 iunie 1787, Maria Cazoti arata ca, avand multe pricini pentru hotarul mosiei din Sateni si Barbatesti, a facut o noua hotarnicie : marginea Ialomitei spre apa solomului, valea Bradului, poenile Zadvrniceanului etc. La 30 decembrie 1809, o alta parte a satului se afla in stapanirea familiei Barbatescu.

In a doua jumatate a sec. XVIII, familia Fusea facea unele reparatii la biserica satului ; dupa ce fusese "pustie multa vreme" Matei Cazoti vtori vistier "cu a sa cheltuiala a invelit biserica si au zugravit-o precum se vede". La 1864 au fost impropietariti 81 de sateni pe mosiile statului (fosta a mitropoliei) si a lui Nedelcu Modolea. In prima jumatate a sec. XIX numarul loc. a crescut destul de mult : de la 147 loc. cu 26 gosp. in 1810, la 292 loc. cu 74 fam. in 1838. La sfarsitul sec. XIX Sateni era sat al comunei Doicesti. Situatia taranilor era deosebit de grea ; la 19 martie - 11 aprilie 1919, dijmasii din Sateni si Doicesti au atacat conacul mosierului N. Cosacescu, care refuza sa le cedeze mosia, pe care satenii si-au impartit-o.

In anul 1842 a fost infiintata scoala. Invatamantul se desfasura in casa invatatorului, deoarece casa de scoala construita din nuiele, cu doua odai si o sala, era neterminata. Frecventa destul de slaba (14 elevi). La reinfiintarea invatamantului, in 1857, se repara casa de sfat, unde cursurile se desfasurau in conditii foarte grele pana la sfarsitul sec. XIX. Dupa 1900, cursurile s-au desfasurat intr-o casa particulara, iar in 1906 se cladeste un local nou de clasa pe terenul oferit de propietarul N. Cosacescu. In anul 1908, functionau si cursuri pentru adulti si lucru manual (impletituri din paie). In 1920, al doilea post functiona intr-o casa cu chirie, iar in 1934 scoala avea doua posturi de invatator pentru 7 clase, avea gradina, pepiniera si biblioteca propie. In 1939 a fost infiintat in sat un camin cultural care isi avea sediul in localul scolii primare. Dupa 1948 organizatorii caminului si-au propus constituirea unei biblioteci propii, rechizitionare unui local, procurarea de mobilier necesar si infiintarea unei scoli de alfabetizare.