Peregu Mare

Comuna Peregu Mare se afla asezata in partea de vest a judetului Arad,la 38 km distanta de municipiul Arad, la 18 km distanta fata de orasul Pecica, la 15 km distanta fata de orasul Nadlac, iar in partea de est la 16 km distanta fata de comunele Semlac si seitin.

Comuna Peregu Mare, in partea de nord-vest se invecineaza cu Ungaria, frontiera de stat inconjurand localitatea pe o lungime de 14 km.

Teritoriul comunei are un relief de campie, suprafata arabila fiind de 3100 ha, iar suprafata intravilanelor cuprinde 238 ha.

Comuna este compusa din doua localitati, respectiv Peregu Mare care este resedinta de comuna si Peregu Mic care este sat apartinator. Localitatea Peregu Mic este asezata in partea de nord fata de centrul de comuna, la o distanta de 2 km.

Accesul la resedinta de judet este asigurat printr-un drum modernizat, drum judetean DJ-709 J, drum ce traverseaza orasul Pecica .Accesul spre orasul Nadlac se asigura tot prin drumul judetean DJ-709 J, nemodernizat, fiind numai pietruit. Accesul spre comuna Semlac este asigurat prin drumul comunal DC 103, care la kilometrul 9 traverseaza drumul european DE Nadlac-Pecica-Arad.

Comuna Peregu Mare, in partea de nord-vest se invecineaza cu Ungaria, frontiera de stat inconjurand localitatea pe o lungime de 14 km.

Din punct de vedere istoric, localitatile comunei sunt atestate documentar din anul 1241, din perioada invaziei mongole. Dupa ce tatarii au invadat Ungaria, s-au indreptat spre Arad, lasand neatins orasul NOVA VILLA, al carui nume a fost PERG (actualmente PEREG ). In vara anului 1241 tatarii ajung totusi, in partile Perg-ului, cuceresc orasul, macelarind populatia care nu a reusit sa se refugieze in cetatile invecinate.

In anul 1241 localitatea este cunoscuta sub numele MOGNU VILLA PERG, iar mai tarziu, in anul 1320, gasim in documentele istorice "POSESIUNEA PEREK", in 1520 "PEREK", iar in anii 1828 – 1851 "NAGY PEREG".

Ulterior localitatea a fost cunoscuta si sub alte nume, cum sunt: "PEREGU GERMAN" sau "PEREGU MARE" si "KISS PEREG".

Din secolul XIII si pana la revolutia de la 1848 nu se mai cunosc decat putine date despre localitatea Peregu Mare.

In anii 1774 – 1778 ajung in aceste parti aproximativ 250-300 de persoane, credinciosi reformati din EGYEK, Ungaria, care s-au asezat pe teritoriul administrativ al actualului sat Peregu Mic.

intre secolele XIII si XIX este rareori mentionata existenta acestei localitati, primele date despre Peregu Mare reaparand in 1848, o data cu izbucnirea miscarilor taranesti care au cuprins si satele din zona Peregului, cand tarani romani, maghiari, germani, slovaci, refuza robota si se ridica impotriva conducerii comunale si administratorilor domeniilor. Nobilimea libera desfiinteaza robota, dijma, decima si alte dari.

In 1850 sosesc in tinuturile Aradului numerosi tarani pribegi, in speranta ca vor fi asezati pe domeniile comunale si improprietariti. Acest lucru nu s-a intamplat, astfel ca taranii pribegi au ajuns sa lucreze din greu, in conditii mizere, in padurile de la Pecica si din Banat. Temandu-se de o noua rascoala sau de pierderea bratelor de munca, precum si din interese politice, guvernul austro-ungar infiinteaza localitatea Pereg (Peregu Mare de astazi). taranii asezati aici nu au fost improprietariti, ci li s-a dat pamantul comunei in arenda. Multi dintre ei au parasit Pusta Peregului din cauza arendei prea mari. in 2 martie 1853, Curtea de la Viena da o patenta imperiala pentru zona Banatului, Crisanei si Maramuresului, prin care se dadea posibilitatea taranilor de a se rascumpara. taranii incep sa-si redobandeasca pe calea justitiei pamanturile pierdute in ultimele decenii. in acest fel si taranii din Pereg ajung sa detina pamant. Tot in aceasta perioada (mai precis in 1852), Cancelaria de la Viena da o hotarare prin care taranilor de diferite nationalitati, provenind din sudul si nordul Imperiului Austro-Ungar – chemati sa lucreze pe o mosie in Ungaria si mai apoi inselati de catre proprietarul acesteia – li se da Pusta Pereg din tinutul Aradului. Astfel, 138 de familii de colonisti vor primi un loc pentru ridicarea unei case si cate 20 jugare de pamant si 1.100 stanjeni patrati, improprietarirea facandu-se prin tragere la sorti. Se spune ca primele case au fost ridicate la cca. 300 m de primarie, construite din lemn si acoperite cu paie.

In anii 1850 incep sa se aseze pe teritoriul administrativ al actualei localitati Peregu Mare colonisti ruteni proveniti din judetul GARITI, din Slovacia, colonisti germani din GUDMOHVENI si cehi din partile KASLOVA si SENTES.

Anul 1863 este descris in documente ca fiind foarte sarac pentru populatia din zona Peregului, iar o parte din familii au migrat spre Transilvania pentru a supravietui iernii acelui an. in 1864 a venit in zona un nou val de colonisti germani din Deutchmahren, avand nume ca: Sziegmeth, Fritz, Hangel, Fuchs, Stermay, Scheifer, Wild, iar din Banat au venit familii ca: Tenoel, Quintus, din Bohmen au venit familii ca: Dusek, Kalonsek, Junek si altii (manuscrisul lui Waigand). in 1864, Waigand este numit dascal in Pereg si gaseste aici o comuna saracacioasa: scoala, construita in 1853, era o cladire mica, izolata in camp, pe fiecare strada existau parcele goale, deoarece casele de pamant, acoperite cu paie, arsesera in anul 1860.

In anul 1908 este construita o noua scoala, cladirea acesteia existand si azi.

intre anii 1878 si 1879 a fost construita biserica catolica, ea va fi servita de un preot abia din 1899.Celelalte doua biserici, existente si astazi, au fost construite mai tarziu, dupa venirea cehilor si a rutenilor.

Dupa al II-lea razboi mondial localitatea a fost supusa colectivizarii fortate. in pofida tuturor presiunilor nefaste din ultimii 50 de ani, s-a reusit asigurarea serviciilor medicale permanente, organizarea functionarii gradinitei, cresei si cantinei. Totodata s-a infiintat si caminul cultural si multe alte constructii de interes comun.