Parcul Natural Vanatori Neamt

Parcul Natural Vanatori Neamt, Judetul Neamt

Parcul natural Vanatori-Neamt (30.818 ha) a fost infiintat in anul 1999, urmand ca anul urmator sa fie declarat arie protejata prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate)Parcul Natural Vanatori Neamt se afla situat in nordul judetului Neamt, la granita cu Suceava, cu precadere in raza comunelor Agapia, Baltatesti, Brusturi, Cracaoani, Vanatori Neamt, Raucesti, Boroaia(judetul Suceava) si a orasului Tg. Neamt.
Din punct de vedere geografic, parcul se intinde pe versantul estic al Muntilor Stanisoarei, subdiviziunea Muntii Neamtului (in partea estica a Carpatilor Orientali), si peste Subcarpatii Neamtului (aflati in cadrul Subcarpatilor Orientali), acoperind o parte a bazinului Ozanei si Cracaului, intre 47°03’10’’ si 47°18’20’’ latitudine nordica si 26°4’20’’ si 26°22’32’’ longitudine estica. Suprafata parcului este de 30.631 ha, din care 26.351 ha padure.. Acesta se suprapune sitului de importanta comunitara si ariei de protectie speciala avifaunistica omonime si include trei rezervatiile naturale de interes national: Padurea de Argint, Codrii de Arama si Rezervatia de zimbri si fauna carpatina Dragos Voda.

Accesul catre Parcul Natural Vanatori Neamt este in principal posibil dinspre Tg. Neamt, Piatra Neamt, Vatra Dornei-Poiana Largului, Pascani, Falticeni, pe drumuri nationale.
Accesul catre Parcul Natural Vanatori Neamt se poate face astfel:
Dinspre Vatra Dornei pe DN 17 B pana la Poiana Largului;
Dinspre Borsec pe DN 15 pana la Poiana Largului;
Dinspre Durau pe DJ 155 F pana la Poiana Largului;
Dinspre Bicaz pe DN 15 pana la Poiana Largului;
Dinspre Poiana Largului pe DN 15 B Poiana Largului - Vanatori - Targu Neamt;
Dinspre Piatra Neamt pe DN 15 C Piatra Neamt - Targu Neamt;
Dinspre Suceava pe DN 2 pana la Cristesti si apoi pe DN 15 B pana la Targu Neamt;
Dinspre Bucuresti pe E 85 Bucuresti - Roman - Cristesti si apoi pe DN 15 B pana la Targu Neamt

Parcului Natural Vanatori Neamt se gaseste in cea mai mare parte in cuprinsul Carpatilor Orientali (Muntii Stanisoarei) precum si in aria Subcarpatilor Moldovei (portiuni reduse din Depresiunea Ozana-Topolita si Culmea Plesului). Ca urmare, relieful acestui teritoriu precum si procesele geomorfologice actuale, vor avea caracteristici foarte asemanatoare cu cele ale unitatilor naturale amintite.
Din punct de vedere altitudinal, teritoriul parcului se incadreaza intre 365 m (pe flancul nord-estic al Culmii Plesu, in raza localitatii Brusturi), 410 m (in lungul Ozanei, la intrarea in localitatea Vanatori) si 520 m (in lungul Cracaului la Cracaoani) si 1231 m (Vf. Buhalnita). Altitudinea medie se cifreaza la cca. 800 m.
Energia de relief are valori mai mari in partea de vest, datorita situarii pe linia altitudinilor maxime ale Muntilor Stanisoarei si nivelului de baza coborat al retelei hidrografice, valorile fiind mai moderate in partea de est, indeosebi in bazinul Nemtisorului.
Densitatea fragmentarii reliefului prezinta valori moderate, specifice ariei flisului est-carpatic, cu unele diferentieri dictate de suportul litologic si pozitia in cadrul ariei montane.
La nivelul formelor medii ale reliefului, domina versantii, care in general se caracterizeaza prin valori ridicate ale pantelor la nivelul ariei montane si prin valori mai coborate, de 3-7o in aria subcarpatica (cu exceptia Culmii Plesului, unde panta medie a versantilor depaseste 15o). Aceste valori ale declivitatii duc la instalarea unor procese de modelare destul de intense, mai ales unde apar si alti factori favorizanti cu caracter local (despaduriri, pasunat excesiv, alternante litologice, perturbari ale regimului hidrogeologic s.a.).Tot la nivelul formelor de relief cu pante reduse sau plane se inscrie intreaga suita a formelor de acumulare fluviala: luncile si terasele fluviale ale principalelor rauri (Ozana, Nemtisor, Agapia, Cracau). Pe ansamblu, domina morfosculptura, avand in vedere ponderea deosebita a suprafetelor inclinate (indeosebi a versantilor), morfostructura implicandu-se doar in situatia prezentei unor linii structurale importante (anticlinalul Doamna-Horaita, fruntea panzei flisului extern si a celei pericarpatice) si in cazul litofaciesurilor rezistente la actiunea factorilor externi.
Pe teritoriul parcului intalnim o formatiune geomorfologica naturala, pe care localnicii au denumit-o "Pestera Sfinta Teodora", si care conform legii se poate incadra in clasa C - pesteri de importanta locala, protejate pentru semnificatia lor geologica, peisagistica, hidrologica, istorica, potential turistic sau pentru dimensiunile lor.
Aceasta pestera este situata intr-un spatiu ingust dintre doua stanci inalte, langa Schitul Sihla in partea de nord si are o importanta deosebita pentru crestinii ortodocsi, deoarece se spune ca in ea a trait Sfanta Teodora de la Sihla ( in interior a fost creat un altar de rugaciune, luminat mereu de lumanari si candele aprinse de vizitatori).

Din de vedere geologic suprafata parcului este amplasata in extremitatea estica a Orogenului carpatic la contactul cu Platforma Moldoveneasca. Acest aspect confera zonei un fond structural si petrografic divers, pe care s-a grefat o morfologie specifica.
Sectorul nord-estic al parcului, cuprins intre localitatile Tarzia, Brusturi, pana la Culmea Plesului, este amplasat pe depozite basarabiene ale Platformei Moldovenesti (pietrisuri deltaice, nisipuri si intercalatii argiloase).
Cea mai mare parte a suprafetei parcului se gaseste pe formatiunile flisului extern carpatic si ale molasei (Moldavide).
Panza de Tarcau ocupa sectorul vestic al parcului si este constituita din depozite care apartin ca varsta Cretacicului (formatiunea de Hangu), Paleocenului (formatiunile de Izvor si Straja), Eocenului, in conditiile litofaciesului de Doamna (formatiunile de Sucevita, Doamna, Bisericani si Lucacesti), Oligocenului, in conditiile litofaciesului de Kliwa (formatiuni flisoide bituminoase cu gresii de Kliwa).
Constitutia petrografica este data de gresii, calcare, marne si numeroase intercalatii de argile, unele bituminoase.
Panza de Vrancea ocupa sectorul central si estic al parcului, sub forma unei mari semiferestre tectonice, numita semifereastra Rasca-Bistrita. Cele mai vechi depozite care apar in zona sunt de varsta paleocena si eocena (formatiunile de Straja, Sucevita, Doamna, Bisericani si Lucacesti), dupa care se gasesc cele de varsta oligocena, asemanatoare pana la identitate cu cele din panza de Tarcau.
Constitutia petrografica este marcata de prezenta rocilor pelitice care alcatuiesc formatiunile miocene, dar si de prezenta intercalatiilor de gresii (gresia de Kliwa) oligocene.
Panza Pericarpatica sau Molasa Carpatilor Orientali intra partial in alcatuirea dealurilor subcarpatice. Depozitele acestei unitati structurale sunt reprezentate prin formatiuni argilo-siltitice si nisipuri de culoare cenusie-negricioasa, cu breccii si conglomerate carpatice, asociate cu roci de precipitatie chimica (sare gema, saruri de potasiu si gips). Zona de aparitie a panzei pericarpatice este marcata si de prezenta a numeroase izvoare mineralizate (Slatinele) cel mai adesea clorosodice si sulfatate.
Din punct de vedere tectonic, zona este caracterizata de sariajul panzelor de flis peste molasa si apoi intregul esafodaj carpatic a avansat peste Platforma Moldoveneasca, fenomen care s-a produs in tectogeneza moldava din Miocen.