Romania locurilor frumoase

Ostrov (Constanta) - obiective turistice Ostrov (Constanta)

Ostrov (Constanta), Judetul Constanta

Localitatea Ostrov (judetul Constanta) este asezata in extremitatea sud-vestica a Dobrogei, pe DN3. Ea este incadrata in unitatea fizico-geografica a Podisului Dobrogei de Sud, subunitatea Podisului Oltinei, fragmentat de vai scurte, adanci si terminate prin limane fluviatile la varsarea in Dunare - Limanul Bugeac.
Satul Ostrov este delimitat la nord de bratul dunarean Ostrov pe o lungime de cca. 17 km, in sud-vest de satul Almalau, in sud-est de satul Bugeac. Legatura satului cu resedinta de judet, municipiul Constanta, se face prin DN3, iar cu judetul Calarasi, prin traversarea Dunarii cu feribotul la Punctul de trecere Ostrov-Regie si Chiciu-Calarasi.
Comuna Ostrov include un numar de 6 sate, care depind de ea din punct de vedere administrativ. Aceste sate sunt Almalau - 4 km, Bugeac- 5km, Galita- 9km, Garlita -15 km si Esechoi- 21 km, fiind legate de centrul de resedinta al comunei- Ostrov, prin drumuri modernizate.
in anul 2007, prin aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, Ostrovul are acces direct spre Bulgaria, mai precis spre orasul Silistra , aflat la doar 8 km distanta. Acest lucru reprezinta o cale de acces mai rapida spre statele central si vest-europene.
ISTORIC: Aria comunei Ostrov (satele Almalau, Esechioi, Bugeac, Garlita, Galita, Ostrov) a fost locuita, asa cum o dovedesc descoperirile arheologice, inca din cele mai vechi timpuri. Astfel, in lucrarea Din istoria Dobrogei a lui D. M PippidiDionisie M. Pippidi (n. 17/30 decembrie 1905, Craiova - d. 19 iulie 1993, Bucuresti) a fost un arheolog, epigrafist si istoric roman, membru titular al Academiei Romane. A fost sef de sapaturi pe santierul de la Histria. si D. Berciu se vorbeste despre asezarea intarita descoperita la Garlita D. M. Pippidi, D. Berciu - Din istoria Dobrogei (vol. I)(Geti si greci la Dunarea de jos), Ed. Academiei R. S. Romane, Bucuresti, 1965, p. 83, datand din perioada Hallstat-ului timpuriu.
eramica descoperita aici, depozitata la muzeul din Calarasi, cuprinde fragmente de vase mari (urne) bitronconice si cu proeminente inconjurate cu caneluri, profiluri din strachini din grupa zisacu turban. Hartile prezentate in paginile cartii D. M. Pippidi, D. Berciu - Din istoria Dobrogei (vol. I)(Geti si greci la Dunarea de jos), Ed. Academiei R. S. Romane, Bucuresti, 1965, pp. 230-231, 238-239, evidentiaza locuri unde au fost descoperite si tezaure si monede histriene izolate din secolele V-III i. Hr., precum cele de la Pacuiul lui Soare, Silistra, sau amfore grecesti, precum cele de la Ostrov.
Alte descoperiri au fost facute pe teritoriul satului Bugeac, sub forma a doua necropole. Primul cimitir, situat in apropierea Ceairului Bugeac, a fost descoperit pe la 1965, cu ocazia lucrarilor de modernizare a drumului national Constanta - Ostrov, cuprinzand morminte cu urne de incineratieIrimia M. - Cimitirul de incineratie geto-dacice de la Bugeac-Ostrov, in "Pontice" 1968, Muzeul de arheologie Constanta, p.194. Cel de-al doilea cimitir, situat in apropierea Ceairului lui Mos Marinciu, se afla pe malul lacului Bugeac la 4 kilometri sud-vest de satul cu acelasi nume, fiind descoperit in urma sapaturilor din primavara anului 1969. Asezarea datata ca si cea de la Ceairul Bugeac in secolul IV i. Hr., nu a putut fi cercetata decat pe o suprafata de 680 m deoarece restul fusese distrus de-a lungul timpului de puterea suvoaielor de apaScorpan, C. - Cavalerul trac, Muzeul regional de arheologie Dobrogea, Constanta, 1967, p.194. Aceste descoperiri arheologice dovedesc existenta pe aria comunei Ostrov a unor asezari satesti. Acestea intretineau stranse legaturi, asa cum o dovedesc materialele descoperite, atat cu alte comunitati vecine, cat si cu tracii sudici, ori cu negustorii greci, ajunsi aici pe calea cea mai lesnicioasa a antichitatii - DunareaIrimia M. - Cimitirul de incineratie geto-dacice de la Bugeac-Ostrov, in "Pontice" 1968, Muzeul de arheologie Constanta, p.232.
Istoria zonei va fi mai bine pusa in valoare odata cu descoperirile apartinand primelor secole ale erei crestine. Dupa cum se stie, spre sfarsitul secolului I i. Hr. romanii au ajuns la Dunarea de Jos, anexand intre 29-28 i. Hr. si Dobrogea. in anul 46 d. Hr., aceasta a devenit o provincie romana, organizata intr-o prefectura, care in regiunea sud-dunareana isi sprijinea apararea pe Castrul Legiunii a XI-a Claudia de la Durostorum (azi Silistra, BulgariaMihai Barbulescu - De la inceputurile civilizatiei la sinteza romaneasca, in Barbulescu M, Deletant D. Hitchinus K, Papacostea S., Teodor P. -"Istoria Romaniei", Ed. Corint, Bucuresti, 2002, p 47).
Aceasta asezare, mentionata in izvoarele istorice ale vremii, s-a nascut prin transformarea unui centru civil si a unei canabae. in vremea lui Hadrian (sau putin mai tarziu), asezarea a obtinut titlul de Canabae Aeliae, favoare oferita doar celor mai importante asezari, iar in vremea imparatului Marcus Aurelius (161-180) a devenit Municipium Aurelium Durostorum. in aceeasi perioada (secolele II-III d. Hr. ), peste Durostorum au trecut migratiile costobocilor, carpilor si gotilor, insa aceasta puternica asezare romana si-a continuat existenta si in secolele urmatoare pana la disparitia imperiului Roman de la Dunarea de Jos, la inceputul secolului VIIRadulescu, A., Bitoleanu I., Istoria Dobrogei, Ed. Ex Ponto, Constanta, 1998, p.108.
Interesul pentru zona cuprinsa de orasul Silistra si comuna Ostrov s-a manifestat inca din secolul al XIX-lea, insa cercetari de teren au inceput abia dupa al doilea razboi mondial, atat din partea romana cat si cea bulgara. Arheologii bulgari au descoperit in perimetrul Silistrei, Castrul Legiunii a XI-a Claudia intins pe o suprafata de 19 ha si cateva terme. Pe teritoriul Romaniei, circa 2-2, 5 km aval de castru au fost descoperite, intre 1995-2002, 19 cuptoare de ars ceramica, gropi menajere, un edificiu termal, numeroase fragmente saturateMuseteanu, Crisan - Cateva fragmente din sud-vestul Dobrogei, in "Pontica" XV, 1982, Muzeul de istorie nationala si arheologie, Constanta, multe din ele aflandu-se la Muzeul de istorie din Calarasi, numeros material numismaticVertan A, Custura G, - Descoperiri monetare in Dobrogea, in "Pontica" XV, 1982, Muzeul de istorie nationala si arheologie, Constanta, p.278, etc.
Constructia cetatii de la Durostorum de catre romani nu a fost intamplatoare. incepand de aici un sir de alte cetati punctau malul Dunarii constituind sistemul de fortificatii Limes danubianusFlorescu, Radu. - Ghid arheologic al Dobrogei, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1968, p.68. Peste multe dintre acestea, cum s-a intamplat si in cazul Durostorum-ului, s-au ridicat in secolele urmatoare fortificatii ale unor organizatii politiceFlorescu, Radu. - Ghid arheologic al Dobrogei, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1968, p.68.
Prezenta armatei romane, pe linia Dunarii si in interiorul Dobrogei, a avut drept urmare stabilirea unor raporturi, importante pentru procesul romanizarii, cu lumea satelor inconjuratoareRadulescu Adrian, Bitoleanu Ion, Istoria Dobrogei, Ed. Ex Ponto, Constanta, 1998, p.110. Acestea si-au continuat existenta si dupa disparitia imperiului Roman de la Dunarea de Jos. De exemplu, in aria comunei Ostrov importante urme de existenta pentru secolele VIII-XI, in afara centrelor de la Dorostolon si Pacuiul lui Soare, au fost descoperite si in satul Garlita. Aici, pe malul lacului Bugeac, in 1966, cu ocazia sapaturilor efectuate pentru fundatia unei case de pe teritoriul satului a fost descoperita o urna care continea vase umane arse. in urma sapaturilor arheologice din 1968 au fost descoperite 12 morminte cuprinzand urne, neacoperite, cu oase umane arse si pe baza ceramicii descoperite, necropola de la Garlita a fost datata in secolele VIII-IXC. Carjan - Cimitirul feudal timpuriu de la Garlita-Ostrov, in "Pontica" 1968, Muzeul de arheologie Constanta, pp. 409-425.
In ceea ce priveste teritoriul dintre Dunare si mare, acesta este readus la lumina de izvoarele istorice incepand cu anul 971. in urma razboiului bizantino-Kievean din acest an, desfasurat in ultima lui faza la Dorostolon (fostul Durostorum), bizantinii invingatori revin la Dunarea de Jos.
imparatul acestora, Ioan Tsimiskes (969-971), a supus Bulgaria de rasarit si a reorganizat aceasta regiune in thema Paristrion (sau Paradunavon, in pronuntie slava). Acum, izvoarele istorice mentioneaza o revigorare a civilizatiei bizantine, cu rol preponderent al bastinasilor, care incep sa fie tot mai amintiti cu numele de vlahiRadulescu Adrian, Dobrogea:Via Gentium?, in "Analele Dobrogei", serie noua, an II, nr. 1, Constanta, p.21...
Pentru consolidarea frontierei dunarene au fost refacute si repuse in functiune cetati din vechiul limes, printre care si Dorostolon, care a devenit resedinta themei Paristrion, sau au fost construite cetati noi precum cea de la Pacuiul lui SoareRadulescu Adrian, Bitoleanu Ion, Istoria Dobrogei, Ed. Ex Ponto, Constanta, 1998, p.184. insa, la scurta vreme dupa moartea imparatului Ioan Tsimiskes (976), bulgarii s-au rasculat si i-au inlaturat pe bizantini din cea mai mare parte a teritoriilor cucerite de acestia in 971, ramanandu-le doar cateva capete de pod de pe linia Dunarii de la sud de Cernavoda (ca de exemplu DorostolonDiaconu, P. - Rolul cetatii din insula Pacuiul lui Soare in cadrul situatiei politice, p.396).
Aceasta este perioada cand infloresc cele doua cetati, din Sud-Vestul Dobrogei, de la Pacuiul lui Soare si Dervent. La cativa kilometri in aval de localitatea Ostrov de astazi, intr-o insula a Dunarii, s-a inaltat deasupra unor modeste resturi romane, la sfarsitul secolului X, orasul-cetate intarit de la Pacuiul lui Soare. Zidita de bizantini dupa tehnici constructiv-arhitecturale specifice lor, cetatea adapostea unitati militare de granitaRadulescu Adrian, Bitoleanu Ion, Istoria Dobrogei, Ed. Ex Ponto, Constanta, 1998, p.184. Astazi, se mai pastreaza din ea foarte putin, deoarece apele fluviului au rupt mereu, de-a lungul timpului, din insula si din cetate. in apele inconjuratoare se vad blocuri mari de piatra, resturi ale cheiurilor si zidurilor monumentale de altadata. Ramasitele fostei cetati bizantine au fost cercetate de arheologii condusi de domnul Petre Diaconu. Potrivit parerii acestuia, misiunea insulei Pacului lui Soare ca baza navala era de a impiedica oricare inamic care ar fi venit dinspre gurile Dunarii si ar fi incercat sa atace orasul Dorostolon-capitala regiunii.
In anul 1001, bizantinii au recastigat platforma prebalcanica si Bulgaria de nord est, inclusiv Dobrogea de sud, teritorii care pentru o vreme au fost alipite themei Tracia. incepand cu aceasta data, Pacuiul lui Soare si-a pierdut caracterul de baza navala, deoarece disparuse pericolul Kievean care venea dinspre gurile Dunarii. De acum, aici va rezida doar o unitate de soldati pedestri, recrutati din sanul populatiei locale.
Acelasi Petre Diaconu sustine si ipoteza conform careia la Pacuiul lui Soare s-a aflat si Mitropolia Vicinei, localizata de izvoarele istorice in cetatea Vicinia, despre care nu se stie decat ca se afla pe o insula a Dunarii. Bogatele vestigii crestine descoperite aici si pe malul drept al Dunarii (la Ostrov, Dervent si in alte sate precum Garlita, Bugeac, Canlia) sustin aceasta parere.
La inceputul secolului al XI-lea, cetatea de la Pacuiul lui Soare a fost distrusa; refacuta, incetul cu incetul, si-a pierdut caracterul urban, chiar daca a fost intens locuita pe parcursul secolului al XIV-lea, fiind unul dintre cele mai importante centre comerciale de la Dunarea de Jos. Din motive necunoscute inca, in jurul anilor 1421-1422, cetatea a fost parasita de catre locuitori, incetandu-si astfel definitiv existenta.
A doua cetate construita de bizantini la sfarsitul secolului X in zona Dorostolon-ului, a fost Dervent. Ultimele cercetari, in legatura cu aceasta cetate evidentiaza faptul ca aici era adapostita o garnizoana de ostasi pentru apararea acestuia si dublarea pazei bizantine a malurilor Dunarii. Cu toate ca, conform materialelor arheologice descoperite aici, dealul Dervent a fost locuit inca din neolitic (in secolele II-III d. Hr. fiinta aici chiar o asezare romana), cetatea bizantina de la Dervent nu a existat multa vreme. in 1036 ea a fost distrusa de atacurile pecenegilor si nu a mai fost refacuta niciodata. O parte a populatiei a fost luata in captivitate, in vreme ce alta parte s-a refugiat in asezarile din apropiere, probabil si la Pacuiul lui Soare.
La sfarsitul secolului al XIV-lea, Peninsula Balcanica a intrat sub stapanirea turcilor otomani. Este perioada cand, in sud-vestul dobrogean, fiinta o formatiune politica independenta, in jurul Darstor-ului (Silistra de azi) numita Tara Darstei(sau Dristei). Pe la 1408, Darstorul a fost atacat de turci, insa locuitorii n-au fost infranti datorita ajutorului primit de la Mircea cel Batran, domnitorul Tarii Romanesti. Probabil ca, dupa acest eveniment, Cetatea Darstorului a intrat in componeta Tarii Romanesti, asa cum reiese din titulatura lui Mircea. Aceasta situatie nu a durat insa, pentru ca, la sfarsitul domniei acestuia (1418) sau a fiului sau Mihail I (1420), toata Dobrogea, inclusiv Darstorul, a fost pierduta in fata otomanilor.
Teritoriul cucerit la 1418 sau 1420 a format un tinut islamic numit sangeacul Silistrei, cuprinzand in general, pana in secolul al XIX -lea, opt cazale: Tulcea, Harsova, Isaccea, Babadag, Carasu (Medgidia), Mangalia, Silistra si Constanta (Kustenge), care acoperea suprafata de la nord de linia Mangalia-Ostrov. Din punct de vedere administrativ, tinutul dobrogean a fost incadrat teritoriilor numite arazi -i-mirie (insemnand stapanirea absoluta a fiscului otoman), ca fond de feude la dispozitia sultanului pentru rasplatirea serviciilor militare a nobilimi sale. Existau si unele domenii, cu sate destul de intinse din regiunile Babadag, Carasu, Ostrov s. a, care apartineau pasei din vilaetul Silistra sau Oceakov.
Din punct de vedere religios, intreaga Dobroge a depins de vechea mitropolie a Dristei (Darstor-Silistra) pana in secolul XVIII, cand orasul, extrem de saracit si aflat sub stapanirea ienicerilor, a cedat intaietatea Mitrololiei Proilaviei (Braila); in 1813 aceasta mitropolie s-a unit cu cea a Silistrei. Dupa tratatul de la Adrianopol(1829), pentru Dobrogea s-a infiintat Arhiepiscopia Tulcei care a fiintat pana in 1878.
In ceea ce priveste populatia Dobrogei, majoritatea o formau romanii, pe care englezul W. Hunter ii numea nenorocitii pamintului, care traiau in sate de colibe si bordeie intr-o mare saracie, avand obligatii fata de statul otoman si feudalii locali musulmani, carora li se adaugau obligatiile materiale exceptionale din timpul razboaielor si participarea directa la acestea.
Incepand cu secolul al XIX-lea, apar si mentionari scrise, destul de lacunare, despre localitatea Ostrov. Astfel, o informatie referitoare la razboiul ruso-turc dintre 1806-1812 precizeaza ca la 1810 lupte importante s-au dat la Harsova, Ostrov si Silistra, a carei cadere a apropiat incetarea ostilitatilor. O alta informatie provine din analiza hartilor referitoare la transporturile dobrogene de dupa 1829.
Serviciul de diligente creat de valiul de Rusciuk, Midhat pasa, cuprindea in Dobrogea rutele: Cernavoda-Constanta, Constanta-Tulcea, Silistra-Ostrov- Medgidia, transporturi realizate pe drumuri abia pietruite.
In istoriografia sud-vestului dobrogean, aparitia localitatii Ostrov reprezinta inca o problema nelamurita datorita necunoasterii cu exactitate atat a perioadei cat si a locului aparitiei acestuia, necunoasterea ingreunata de lipsa izvoarelor istorice. in legatura cu locul nasterii localitatii exista doua puncte de vedere. Primul, care se bazeaza pe traditia orala locala, sustine ca satul a luat nastere mai intai in stanga bratului pe malul caruia este asezat astazi, adica pe locul unde este acum insula Ostrov de la care si-a luat numele. Aceasta afirmatie este sustinuta si de domnul Usurelu Marin, profesor de geografie de Grupul Scolar din localitate. in monografia realizata de domnul profesor, datata 20 martie 2001, si aflata spre informare la Primaria comunei Ostrov se mentioneaza ca satul Ostrov isi pastreaza denumirea de la Ostrovul creat de apele Dunarii si bratul Ostrov a carei vatra a satului aflata initial in acest Ostrov (insula) s-a schimbat, totusi denumirea satului se pastreaza.
In acelasi Istoric al Bisericii din localitate se mai mentioneaza si ca batranii satului isi amintesc ca in insula Ostrov satul a dainuit vreme indelungata... Cu vremea insa, bratul de azi al Dunarii, foarte ingust si foarte putin adanc atunci, largindu-si si adancindu-si albia, si impiedicand si ingreunand din an in an mai mult trecerea si aducerea locuitorilor la muncile campului, ei au fost nevoiti sa-si stramute asezarea sateasca dincolo pe malul drept al bratului unde isi aveau pamanturile, adica pe locul unde se gaseste azi, mai ales ca acolo in insula, erau mereu expusi si la dese inundatii.
Locul acesta unde se gaseste azi localitatea Ostrov se numea in trecut Alunetul sau pe turceste Fandac, dupa paduricea tanara de aluni ce il acoperea si pe care ostrovenii au defrisat-o.
Cel de-al doilea punct de vedere a fost foarte clar si frumos exprimat de domnul Ovidiu Dunareanu in lucrarea Cu bucuria in suflet. in paginile cartii, domnul Dunareanu afirma ca ... Ostrovul este una dintre cele mai vechi, mai mari si mai pline de farmec asezari din acest colt de tara. Sat de mocani sibieni, cu amestecatura omeneasca de pe ambele maluri ale fluviului, la noua kilometri in aval de mult disputata si legendara Silistra (Durostorum). Cu cateva sute de ani in urma i s-a spus Alunet (Fandak, cum l-au numit turcii), apoi Satul din Insula (Adakioi, in aceeasi interpretare).
La jumatatea secolului al XVII-lea este semnalat de vestitul calator turc Evliya Celebi. Se presupune ca pe langa un grup de bordeie, care formau catunul Alunet, pe coasta impadurita, in terase, a dealului, a luat nastere un altul, cu stramutatii din cetatea si insula de la Pacuiul lui Soare, ce incepusera sa fie tot mai des inundate. Cu vremea, cele doua catune s-au unit si au alcatuit o singura vatra care a inceput sa fie cunoscuta mai bine dupa 1700, cu numele de Ostrov.
in ceea ce ne priveste, in lipsa unor dovezi istorice clare, consideram ca ambele puncte de vedere, sunt frumos formulate si credibile, fiecare in parte, atunci cand este vorba de indentificarea locului unde a luat nastere satul. Nedumerirea apare in momentul urmator cand se pune intrebarea: cand a aparut?
Potrivit primului punct de vedere satul Ostrov are o vechime de secole de ani, iar in cartea sa domnul Dunareanu precizeaza ... cateva sute de ani in urma..., fiind pomenit la jumatatea secolului al XVII-lea de calatorul turc Evlia Celebi. in ceea ce ne priveste, suntem tentati sa facem o legatura cu informatiile referitoare la asezarile de la Pacuiul lui Soare si Dervent. Potrivit acestora se precizeaza ca, dupa distrugerea de catre pecenegi a asezarii de la Dervent (1036), probabil o parte a locuitorilor acesteia s-au stabilit in apropiere, la Pacuiul lui Soare. Daca se admite aceasta parere, de ce sa nu fie admisa si cea exprimata si de domnul Dunareanu care precizeaza ca, dupa parasirea asezarii de la Pacuiul lui Soare (1421-1422), o parte a locuitorilor acesteia s-au stabilit intr-o asezare pe malul drept al Dunarii. Ori, la vremea aceea cetatea Dervent nu mai exista si in imprejurimi -daca privim si o harta a descoperirilor arheologice - nu mai era vreo asezare apropiata decat cea a vechilor ostroveni. Deci, s-au stabilit alaturi de acestia. Urmatoarea observatie este in legatura cu locul asezarii. Daca acesta s-ar fi aflat in insula atunci de ce izvoarele nu pomenesc despre o a doua asezare aflata intr-o insula, asa cum era si cea de la Pacuiul lui Soare, mai ales ca, spre sfarsitul secolului XIV, Pacuiul lui Soare era cunoscut ca un important centru comercial. in acest caz parerea, exprimata si de domnul Dunareanu, care afirma ca vatra satului Ostrov a fost pe malul drept al Dunarii pare mult mai credibila.
In ceea ce ne priveste, fara sa avem dovezi in acest sens, inclinam sa credem ca locuitorii de la Pacuiul lui Soare au plecat dintr-o insula inundabila si s-au stabilit intr-un loc mai sigur, pe malul drept al Dunarii. Aici au defrisat paduricea de aluni, de la care isi trage numele catunul Alunetul (una din strazile actuale care coboara in strada principala a localitatii, 1 Mai, poarta numele de strada Alunetului). in acest caz, datarea localitatii se poate aproxima dupa momentul de la 1421-1422. Putem sa mergem si mai departe cu aprecierile noastre pornind chiar de la denumirea pomenita in ambele surse citate in lucrarea de fata. Acestea precizeaza ca numele de Alunet definea o realitate si ca in limba turca inseamna Fandak. Se stie ca dupa 1420, Dobrogea a intrat in componenta Imperiului otoman;si in acest caz, zona Ostrovului a fost o poarta (sau punte)pentru patrunderea turcilor in tinutul dobrogean. in aceeasi perioada, afirmam noi, a luat nastere si Alunetul. Daca acesta ar fi existat anterior, turcii ar fi trebuit sa accepte denumirea deja cunoscuta in romana - Alunet - fara sa faca legatura cu padurea de aluni, care, se afirma ca, a fost defrisata pentru ca romanii sa-si construiasca bordeiele. Acest rationament ne indreptateste sa credem ca Alunetul a luat nastere in aceeasi perioada in care au ajuns si turcii pe teritoriul dobrogean si probabil, creatorii lui au fost stramutati de la Pacuiul lui Soare.
In ceea ce ne priveste, nu avem o explicatie despre numele de Ostrov. Ni se pare normal sa acceptam ca acesta vine de la insula din fata localitatii de astazi. Nu putem insa sa nu observam ca alaturi de acest ostrov(Ostrovul Mare)mai sunt si altele precum Pacuiu Mare si Talchia (unde a fiintat asezarea de la Pacuiul lui Soare) si altele mai mici. in plus, ne intrebam daca numele bratului, tot Ostrov( si nu ostroave)-, care se intinde de la granita cu Bulgaria si pana dupa dealul Dervent cand se uneste cu Dunarea propriu-zisa - vine de la denumirea localitatii sau de la insulele amintite? Bineinteles, toate acestea sunt intrebari.

O intrebare - care s-a nascut in mintea noastra atunci cand studiam documentele din Fondul Primaria Ostrov aflat la Arhivele Nationale ale judetului Constanta - este si cea in legatura cu proprietatea asupra insulei Ostrovul Mare, acolo unde se presupune ca s-ar fi aflat vatra initiala a satului. Potrivit Istoricului Bisericii Ortodoxe Romane Ostrov, ostrovenii din insula isi aveau terenurile pe malul drept al bratului Ostrov, pe care il traversau pentru muncile agricole. Este normal sa presupunem ca dupa mutarea ostrovenilor, insula a ramas ca o proprietate a satului. in dosarul cu numarul 63 pe 1940 am descoperit un inventar al imobilelor comunei urbane Ostrov, insotit si de o harta a ostroavelor dunarene. Potrivit acestuia, la 1940, islazul comunal era compus din 3 ostroave, in suprafata de 556 ha 1470 m (identificate de noi pe harta ca fiind Ostrovul Mare, Ostrovul Pacuiul lui Soare si Ostrovul Talchia)situat in regiunea inundabila a Dunarii, in valoare 3. 898. 000(lei). Serveste ca pasune comunala. Proprietatea acestui imobil o are comuna prin improprietarire, in baza procesului verbal de punere in posesie din 18 Mai 1935 si a Sentintei civile N. 135 din 10 Martie 1938 a Tribunalului Durostor data pe baza legii agrare. Deci, nici o precizare in legatura cu faptul ca insula Ostrovul Mare ar fi fost locul unde s-a aflat vatra satului, insula care ar fi trebuit sa apartina satenilor si inainte de improprietarirea din 1935. Este o intrebare la fel ca celelalte, la care speram ca cercetarile viitoare sa ofere raspunsuri.

Cercetarea noastra pentru epoca moderna a fost in continuare ingreunata de lipsa documentelor directe referitoare la existenta localitatii. Un localnic ne-a atentionat ca, in perioada imediat urmatoare revolutiei din decembrie 1989, de la Primaria comunei Ostrov au fost aruncate numeroase hartii, mare parte referitoare tocmai la perioada celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Probabil aceasta este o explicatie:in imprejurarile care au urmat evenimentului de la 1989, oamenii au fost atat de dornici sa rupa cu trecutul incat, probabil, n-au mai realizat ca acesta inseamna si perioada de dinainte de comunism. Si, iarasi spunem, probabil acesta este si motivul pentru care la Arhivele Nationale ale Judetului Constanta, Fondul Primaria Ostrov incepe cu anul 1919. Sau, poate ca, raspunsurile sunt pe undeva in mormanul de hartii, majoritatea ingalbenite de vreme, aflat pe cimentul incaperii unde este adapostita Arhiva Primariei Ostrov, astazi. in acest caz, nu putem decat sa asociem istoria localitatii Ostrov cu mersul general al istoriei Dobrogei.

Dupa cum se stie, la 9 mai 1877 Romania si-a proclamat independenta, pe care si-a castigat-o apoi pe campurile de lupta din Balcani. Tratatul, care a urmat razboiului, de la Berlin (1/13 iulie 1878)cuprindea in articolele 22-46 dispozitii referitoare la Romania. Se confirma independenta Romaniei careia ii reveneau si insulele Deltei Dunarii, Sangeacul Tulcei, cu districtele Kilia, Sulina, Mahmudia, Kiustenge, Medgidia cat si tinutul situat la sudul Dobrogei pana la o linie care, plecand de la rasarit de Silistra, raspunde la Marea Neagra, la miazazi de Mangalia.

Pe baza articolului 46 al Tratatului de la Berlin, in toamna anului 1878 a inceput sa lucreze Comisia europeana pentru delimitarea frontierei de sud a Dobrogei. Din cauza rezistentei sale fata de cedarea celor trei judete din sudul Basarabiei, cancelarul rus Gorceakov i-a refuzat Romaniei prelungirea frontierei Dobrogei pana la sud de cetatea Silistra. in felul acesta, dintr-un capriciu al unei potentat al vremii in Europa, se rupea legatura de secole care tinuse stransa existenta localitatii Ostrov de Silistra (fosta Durostorum, Dorostolon, Drista). in anii 1879, 1884 si 1886, guvernul Romaniei a readus in fata Comisiei internationale nedreptatea facuta acestei vechi asezari cu istorie romaneasca, insa fara a se obtine vreun rezultat.

Intre 14-23 noiembrie 1878 trupe romanesti au intrat in orasele Dobrogei si administratia a fost preluata de autoritatile romanesti. La vremea aceea, majoritatea toponimelor dobrogene (3409) erau turcesti si tataresti (61, 89%) si doar 33, 34% romanesti. in Cadrilater (Dobrogea de sud), intreaga toponimie era turceasca, afara de cateva localitati de pe malul Dunarii (Calimac, Popina, Tatarita, Vetreina, Darstor, Ostrov, Parjoaia, etc) si de cateva nume de la tarmul marii: Caliacra, Cavarna, Ecrene. Mentionarea numelui Ostrov, in legatura cu Cadrilaterul dupa 1878 ar putea fi interpretata gresit, ca facand parte din teritoriul ramas bulgarilor. Este doar un exemplu de localitate dobrogeana cu nume romanesc. La 1878-1879, tinutul Dobrogei a fost impartit in doua judete Tulcea, cu ocoalele (plasile) Babadag, Tulcea, Macin si Sulina cu insula Serpilor, si Constanta cu cinci asemenea subdiviziuni: Constanta, Mangalia, Harsova, Medgidia si Silistra Noua. Pentru patru luni si jumatate Silistra Noua a fiintat ca judet distinct avand resedinta mai intai la Rasova, apoi la Cernavoda, si cuprindea localitatile de-a lungul Dunarii pana la Macin, deci si Ostrov.

Intre noiembrie 1878-martie 1880, Dobrogea a avut un regim regulamentar, administrarea ei facandu-se prin Regulamente ad-hoc, pana la 9 martie 1880, cand a fost promulgata Legea pentru organizarea Dobrogei care punea capat acestui regim;urmatorul a fost un regim exceptional legal care a durat pana in anul 1909.

Potrivit Constitutiei din 1880 (asa a fost considerata Legea pentru organizarea Dobrogei), in fruntea judetelor se aflau prefecti numiti de domn la propunerea Ministerului de Interne. Fiecare plasa(ocol) avea in frunte un administrator subordonat prefectului, iar comunele urbane si rurale din care acestea faceau parte erau conduse de un primar asistat de un consiliu comunal. Nici o asezare rurala cu mai putin de o suta de familii nu putea constitui o comuna. in acest caz, localitatile respective urmau sa fie atasate altora mai mari, unde se construiau si institutii de invatamant, sanatate si cultura.

In ceea ce priveste populatia, Dobrogea avea la 1878 putin peste 100 000 de locuitori;numarul aceteia a crescut pana la 1913, ajungand la 381 306 locuitori o contributie importanta avand-o Legea de improprietarire a luptatorilor din razboiul de la 1877-1878, data la 2 aprilie 1903. Potrivit acesteia, in Dobrogea au fost adusi locuitori din Transilvania si Banat (agricultori, crescatori de vite), dar si din judetele Vlasca, Dolj, Mehedinti, Ramnicu Sarat, Buzau, Putna, Tecuci, Covurlui, Tutova, Muscel. Probabil, spunem noi, acum au ajuns la Ostrov acei mocani sibieni pomeniti de domnul Dunareanu in cartea sa, atunci cand se referea la populatia acestuia.

Incorporarea administrativa si legislativa a Dobrogei statului roman modern a fost accelerata si de vizitele unor personalitati ale acestuia in teritoriul dobrogean. Reprezentativa este vizata domnitorului Carol insotit de ministrul de externe Mihail Kogalniceanu, in toamna anului 1879 in mai multe localitati dobrogene. Legata de aceasta vizita a domnitorului se afla si inaltarea cladirii liceului actual din localitatea Ostrov, a carei marturie este placa de inaugurare situata deasupra intrarii in sala de festivitati, cu care cadrele didactice se mandresc de fiecare data cand le povestesc strainilor.

O alta vizita importanta pentru locuitorii sud-vestului dobrogean a fost la 1904 a ministrului instructiunii de atunci, Spiru Haret. Acesta a vizitat scolile din Ostrov, Oltina, Dobromir, Cetatea si Pestera. in lucrarea Scoala romaneasca dobrogeana a lui V. Helgiu, citata de Adrian Radulescu si Ion Bitoleanu se afirma ca primirea care i s-a facut lui Spiru Haret atunci, a egalat-o pe cea facuta regelui pentru ca un ministru sa vie prin locurile acelea, prin infundaturi neumblate, a fost strasnic lucru pentru popor.

Urmatorul moment important in istoria sudului dobrogean a fost cel de la sfarsitul celui de-al doilea razboi balcanic, in 1913. Atunci, potrivit Tratatului de la Bucuresti de la 10 august 1913, s-a hotarat ca granita dintre Romania si Bulgaria, in sudul dobrogean, sa porneasca de la Dunare, la sud de Turtucaia ca sa ajunga la Marea Neagra, la miazazi de Ecrene. incepand de acum, pana la 1940, acest teritoriu - cunoscut si sub numele de Cadrilater -a apartinut si s-a dezvoltat in cadrul statului roman. in anul urmator, regele Carol I a facut o vizita la Turtucaia si Silistra, unde a fost primit cu entuziasm de populatie. Nici nu au apucat romanii sa se trezeasca din aceasta bucurie, ca norii negri ai unui alt razboi au aparut la orizont. De data aceasta a fost cel Mare, de nemaivazut pana atunci. Romania a intrat in Primul razboi mondial in august 1916 si, la putin timp, septembrie-octombrie, armatele cotropitoare germane si turco-bulgare au ocupat tinutul dintre Dunare si Mare. Potrivit intelegerii de la Sofia dintre cotropitori, s-a convenit atunci ca Oltenia si Muntenia sa revina autoritatilor germane si austro-ungare, iar Dobrogea celor bulgaro-turce, Cadrilaterul fiind incorporat direct Bulgariei.

Intreg teritoriul dobrogean ocupat a fost organizat in sase subprefecturi, fiind instituit sistemul de impozite si marci postale ale statului bulgar, limba oficiala in administratie si justitie devenind cea bulgara. Acest statut a durat trei luni, dupa care a fost inlocuit cu un condominiu nominal germano-bulgaro-turc, in realitate o administratie germana;aceasta a durat pana in noiembrie 1918 cand a fost inlocuita pana la 2 decembrie 1918, de administratia bulgara.

Potrivit documentelor de naturi diverse (procese-verbale, adeverinte, cereri, bilete de libera trecere, state de plata, bugete), care compun dosarele Fondului Primaria Ostrov de la Arhivele Nationale ale Judetului Constanta, reiese ca dupa razboi, cel putin intre anii 1919-1921, localitatea Ostrov era o comuna urbana (sau urbe cum mai era numita) care apartinea Judetului Constanta din Regatul Romaniei. De asemeni, la Ostrov isi avea resedinta si un Administrator al Administratiei Plasei Ostrov. Acest lucru demonstreaza ca Ostrovul - desi satele Bugeac si Almalau care fac parte astazi din comuna Ostrov erau ele insele comune ale judetului Constanta- indeplinea conditiile impuse de Constitutia din 1880 referitoare la numarul populatiei si institutii de invatamant, sanatate si cultura.

Pentru perioada interbelica, pina la tragicul tratat de la inceputul lui septembre 1940, ni se pare foarte important a fi pentru cunoasterea a ceea ce reprezenta fizic Ostrovul - inventarul descoperit in dosarul cu nr. 63 pe 1940, deja pomenit in paginile anterioare. Procesele verbale ale acestuia sunt datate 22 aprilie si 18 iulie 1940, cu putin inainte de pierderea Cadrilaterului, cand Ostrovul era inca comuna urbana, apartinand insa de judetul Durostor. Potrivit inventarului imobilelor proprietatea comunei, Tinutului si Statului aflate pe mereua Comunei Ostrov, judetul Durostor, comuna urbana Ostrov detinea: localul Primariei cu 7 incaperi, construit la 1881 din piatra pe o suprafata de 1345 m , localul politiei, construit la 1880 din piatra si caramida pe o suprafata de 124 m si compus din 4 incaperi, dintre care una pentru pompieri; un abator comunal construit la 1933 din piatra si caramida pe o suprafata de 990 m , fiind compus din doua incaperi; un obor de cereale costruit la 1936 din piatra si chirpici pe o suprafata de 630 m , avand 3 incaperi; halele de macelarie si pescarie construite la 1895 din scanduri de brad, caramida si ciment pe o suprafata de 84 m si avand 5 incaperi; halele de zarzavat construite din scanduri de brad in 1895, pe o suprafata de 65 m ; Monumentul Eroilor Ostroveni din razboiul din 1916-1918, construit in 1926 pe o suprafata de 324 m ; un grajd pentru reproducatori construit in 1937 din piatra si caramida, pe o suprafata de 524 m ; un teren de cultura de 15000 m situat pe teritoriul orasului Ostrov; o gradina publica construita pe 5672 m ; o fabrica de caramizi construita pe o suprafata de 4425 m ; un cimitir crestin-ortodox pe o suprafata de 15000 m si altul, situat pe 7740 m , din timpul Imperiului Otoman; un islaz comunal compus din 3 ostroave si insemnand 556 ha, 1470 m ; un cimitir de animale aflat pe o suprafata de 2000 m ; un teren plantat cu pomi fructiferi pe o suprafata de 6860 m ; un local de scoala construit la 1884 din piatra si caramida pe o suprafata de 1000 m, avand 10 incaperi si servind drept Scoala Primara de Fete; cladirea Bisericii Crestin-Ortodoxe construita din piatra pe o suprafata de 1680 m si avand 4 incaperi, s.a. in partea a IV-a a procesului-verbal de inventariere sunt precizate si alte imobile ale comunei urbane Ostrov, cuprinzand terenuri pentru pasunat, de cultura a vitei-de vie sau un teren cu suprafata de 5000 m unde, la 1907, s-a construit din piatra si caramida, un dispensar cu 11 incaperi si un grajd.

Inventarul este urmat de un Memoriu in care se precizeaza despre Comuna Urbana Neresedinta Ostrov ca este situata pe malul drept al Dunarii avand o suprafata totala de 190 de ha, fiind traversata de Soseaua Nationala Silistra-Constanta (Drumul National N II). Tot aici, importante sunt si precizarile in legatura cu Monumentul Eroilor. Acesta era situat in centrul orasului, construit fiind din bronz si prezentand un infanterist cu arma in pozitie de asteptare, cu fata spre vs (Bulgaria), pentru pomenirea celor 117 morti ostroveni in razboiul pentru intregirea neamului 1916-1918. Monumentul este construit in anul 1926, si e imprejurat de un mic parc. Cei care cunosc localitatea Ostrov, stiu ca exista un asemenea monument si astazi (care a fost sfintit in 2006)cu un parculet, insa acesta este plasat la cativa zeci de metri de fostul monument construit in 1926. Actualul monument este situat in dreapta cochetei constructii moderne a Caminului cultural, care adaposteste si Biblioteca comunala si Gradinita Ostrov.
Cercetand Fondul Primaria Ostrov am fost curiosi sa aflam cand a incetat aceasta localitate sa mai fie considerata un oras, devenind comuna pe care o cunoastem. Astfel, din studiul antetelor si diverselor stampile ale documentelor am aflat ca in anul 1950 inclusiv, Ostrovul era inca comuna urbana, insa, dupa 1940, apartinea din nou de Judetul Constanta (Romania - Jud. Constanta- Comuna Urbana Ostrov).

Pentru perioada de dupa 1950 am studiat, prin amabilitatea domnului primar, Arhivele depozitate intr-o cladire aflata in curtea sediului Primariei si Consiliului local. Aici, am descoperit aceleasi tipuri de documente: procese-verbale, state de plata, bugete, adrese, dari-de seama, rapoarte etc. Potrivit stampilelor care insotesc mare parte a acestor documente, la 1951 acestea cuprindeau inscriptionate urmatoarele: Sfatul Popular al Comunei Ostrov-Comitetul Executiv; Regiunea Constanta, avand in centru stema tarii. Studiind stampilele documentelor din dosarul 67 pe 1957 am descoperit ca, la acea data, Ostrovul era o comuna din raionul Adamclisi, judetul Constanta , insa, la sfarsitul anilor `60, Ostrovul era doar o comuna rurala a judetului Constanta, R.S.R , titulatura pe care si-a pastrat-o pana la inceputul anului 1990.

Astazi, localitatea Ostrov face parte din comuna cu acelasi nume, avand o populatie - potrivit recensamantului din 1992 - de 3163 locuitori si aspectul unui mic orasel, asa cum trag concluzia cei care ajung sa viziteze asezarea.

Localizare Ostrov (Constanta)

Scrie review Ostrov (Constanta)

Ai vizitat Ostrov (Constanta)? Poate ne povestesti si noua.

Nota: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Verificare: (numai litere)
* toate campurile sunt obligatorii