Maramuresul istoric (Tara Maramuresului)

Maramuresul istoric (Tara Maramuresului) este o regiune geografica si etno-culturala situata pe teritoriul Romaniei si Ucrainei, aflata pe cursul superior al vaii Tisei, si versantii muntilor care o inconjoara: Muntii Oasului, Gutai, Tibles si Rodnei spre vest si sud, Muntii Maramuresului si Carpatii Padurosi la est si nord.

Cum s-a unit Maramuresul cu Tara
La 9 decembrie 1919 senatorii si deputatii din Maramures, Ugocea si Satu mare adresau guvernului un memoriu "nu numai in interesul local, ci si in interesul intregii Romanii Mari si a intregului neam romanesc", solicitand ca granitele Maramuresului sa fie stabilite conform liniei de demarcatie trasate in luna iunie 1919 de catre Comandantul trupelor romane de comun acord cu Comandamentul trupelor cehoslovace.
Cam in aceeasi perioada Alexandru Vaida-Voevod, ministru de stat in timpul guvernului Vaitoianu, inainteaza un raport documentat asupra Maramuresului, cerand toate comunele romanesti de peste Tisa impreuna cu hotarele lor si propunand p frontiera care incepea la vst de teceu si continua pe culmea muntilor spre nord, vizand incorporarea in granitele statului roman a plaselor Sighet, Tisa, Taras si jumatate din Teceu.
Cea mai veche episcopie
Concomitent cu aceste actiuni au avut loc si primele alegeri generale parlamentare libere la care a participat si populatia intregului Maramures. Astfel, in primul Parlament al Romaniei Mari au existat si ruteni care si-au exprimat dorinta de a se uni cu Romania, fapt semnalat prin mai multe memorii adresate anterior regelui si Consiliului Dirigent.
La 1 decembrie 1919 s-a constituit noul guvern condus de Alexandru Vaida-Voevod, care avea sa semneze tratatul de pace cu Austria, Romania recunoscand astfel incorporarea Maramuresului de la nord de Tisa la statul cehoslovac. In acelasi timp insa, presedintele Consiliului de Ministri au numit pe langa delegatia romana ca expert pentru Maramures pe dr. G. Iuga, deputat de Maramures, care in timul sederii sale la Paris intocmeste mai multe memorii, documentatii, harti dovedind caracterul romanesc al Maramuresului de la nord de Tisa si drepturile istorice ale Romaniei asupra acestui teritoriu. Totodata, el initiaza tratative cu delegatia cehoslovaca pentru rectificarea liniei de frontiera preconizata si face lucrari pregatitoare pentru ca problema sa fie prezentata Conferintei de Pace, in cazul in care tratativele cu cehoslovacii n-ar fi condus la rezultatul dorit.
Redam in continuare cateva pasaje dintr-un astfel de memoriu in care autorul subliniaza toate argumentele care indreptatesc statul roman sa revendice acest teritoriu: "Consiliul Suprem pana acum nu a comunicat Romaniei direct si oficial linia de frontiera cu Cehoslovacia; rugam Conferinta sa binevoiasca si a lua in considerare urmatoarele propuneri:
Linia de frontiera... sa se stabileasca definitiv conform liniei demarcationale ce s-a croit in luna iunie 1919, de catre Comandamentul trupelor cehoslovace de comun acord cu Comandamentul trupelor romane. Aceasta linie a fost stabilita pe culmea inaltimilor la fata locului de catre experti militari ai ambelor state vecine si intersate tinandu-se seama de interese locale, istorice si administrative.
Teritoriul ce zace spre este de aceasta linie graviteaza spre Tisa si este parte intregitoare a Transilvaniei, formand o unitate geografica indivizibila.
Pe baza istorica am avea dreptul sa pretindem mai mult decat s-a stabilit prin linia de demarcatiune. Provincia numita Maramures este "Leaganul Neamului Romanesc", unde poporul roman a trait mai multe veacuri sub voievozi independenti si cuprindea in sine aproape tot teritoriul locuit azi de ruteni atat in Maramures, cat si in comitatele vecine: Bereg si Ung. Chiar si ungurii, inamicii nostri cei mai neimpacati, recunosc acest fapt istoric. In memoriul lor Chestia Ruteana inaintat Conferintei de Pace ei recunosc ca cei dintai locuitori ai Maramuresului au fost romanii. De asemenea si istoricii rusi recunosc acest fapt...
...De partea dreapta a caii ferate si a soselei principale este situata renumita comuna istorica Peri, care a fost sediul primei si celei mai vechi episcopii romanesti in decursul mai multor veacuri. Poporul roman doreste reinfiintarea acestei episcopii istorice in acelasi loc pe care il considera si azi ca loc sfant...
...Teritoriul dintre linia demarcationala si Tisa nu a putut fi ocupat militara si nici administrat de catre Cehoslovacia pentru ca geograficeste graviteaza spre Romania, din aceste motive chiar Comandamentul cehoslovac ne-a propus sa-l ocupam noi, sa-l alimentam si sa-l administram..."
Posibilitatea fructificata
Memoriul se incheia cu urmatoarele concluzii:
"Chestiunea acestui teritoriu, desi neinsemnat ca marime, din consideratiile mai sus insirate, este de o mare insemnatate pentru Romania. Daca Conferinta de Pace nu ar acorda Romaniei acest mic tinut, el va forma o rana vesnica, un izvor vesnic de conflicte intre Romania si Cehoslovacia, cu care Romania doreste sa intretina raporturile cele mai bune.
Pe baza acestor consideratiuni propunem ca frontiera intre Romania si Cehoslovacia sa fie stabilita definitiv pe linia de demarcatiune de az".
Cehoslovacii pareau dispusi spre concesii teritoriale in schimbul incheierii unei aliante militare, ceea ce il face pe Alexandru Vada-Voevod sa declare la 16 decembrie 1919 in Camera Deputatilor ca "spera sa gaseasca remediul pentru salvarea integrala a Maramuresului". Tratativele romano-cehoslovace decurgeau in conditii favorabile pentru Romania. La 15 martie 1920 Osusky, seful delegatiei cehe, il instiinta pe seful guvernului roman ca frontiera Maramuresului era pe cale de a fi rezolvata. In acest stadiu al negocierilor intervine schimbarea de guvern din Romania, cabinetul Vaida fiind inlocuit cu unul condus de Averescu. Evenimentul este folosit de cehoslovaci ca pretext pentru intreruperea negocierilor, argumentand ca in urma demisiei guvernului Vaida delegatia romana nu mai dispunea de imputernicirea legala pentru a putea semna acordul incheiat.

La 1 aprilie 1920 prin adrese trimise Ministerului Afacerilor Straine si Ministerul de Razboi, reprezentantul Cehoslovaciei in Romania reinnoia in numele guvernului sau cererea de evacuare de catre trupele romane a teritoriului din nordul Tisei, informand totodata partea romana de disponibilitatea Ministerului de Externe cehoslovac de a negocia cu statul roman o rectificare de frontiera care ar urma sa fie stabilita de o comisie mixta romano-cehoslovaca.
Ca urmare, Legatia cehoslovaca din Romania era anunatta la 18 aprilie 1920 de hotararea guvernului roman de a-si retrage trupele, cerandu-i-se ministrului Cernak sa comunice numele delegatului militar cehoslovac insarcinat sa regleze cu Marele Cartier General Roman problemele de detaliu privind retragerea trupelor romane. Se dadea astfel curs stipulatiilor Tratatului de pace cu Austria care prevedea ca teritoriul autonom al rutenilor din zona subcarpatica sa fie incorporat Cehoslovaciei, prevederi la care Romania consimtise prin semnarea lui. Pe de alta parte se sublinia disponibiliatea statului roman de a incepe tratativele cu statul cehoslovac vizand obtinerea unei frontiere mai bune pentru Romania, interesata sa integreze teritoriile de la sudul Tisei in procesul de unificare a intregului teritoriu national, ceea ce in conditiile geografice respective presupunea obtinerea cailor de acces spre aceste teritorii.
Prin semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) se reconfirma pe plan international apartenenta Maramuresului de la nord de Tisa la Cehoslovacia.
Informatiile au fost preluate din numarul din decembrie 1999 al publicatiei Magazin Istoric. Autori: Cristina Tineghe, Ana-Felicia Diaconu