Mahmudia - obiective turistice Mahmudia

Mahmudia, Judetul Tulcea

Comuna Mahmudia este situata pe malul drept al bratului Sf. Gheorghe. Sat-resedinta de comuna, in prezent fara alte sate componente, este situat la circa 34 km E de resedinta de judet, pe malul drept al bratului Sf. Gheorghe, la poalele estice ale dealului Bestepe. Vatra localitatii este despartita de drumul judetean 222C, delimitand zona de vest care se afla la poalele dealurilor Bestepe. Comuna Mahmudia este delimitata de urmatoarele teritorii: la nord comuna Maliuc, la est si sud comuna Murighiol si la vest de comunele Bestepe si Mahmudia. Mahmudia face parte dintre comunele care s-au reorganizat in anul 2004, separandu-se de Bestepe. Caracterul specific al comunei este aspectul urban pronuntat, datorat numeroaselor blocuri construite in special pentru minerii veniti de peste tot sa lucreze la carierele din zona (Mahmudia, Bestepe, etc.).
Populatia este formata din romani, lipoveni, ucraineni si cateva familii de turci veniti in secolul al XVIII-lea.
Istoric: Localitatea a luat nastere pe locul unei vechi asezari romane (Cetatea Crucii), ale carei ruine sunt inca vizibile pe una din cele 5 coline. Sapaturile arheologice au identificat chiar urme de locuire geto-dacica, peste care s-a suprapus cetatea romano-bizantina Salsovia, despre care vorbesc numeroase fragmente de ziduri, santuri de aparare si apeducte. Salsovia era capatul unui important drum roman, care se indrepta spre Aegyssus si trecea prin castrele de aparare a limitei nordice a imperiului, care se oprea la Dunare.
Se pare ca intemeietorii satului modern au fost ciobanii transilvaneni, sositi in sec. XVIII. in 1832, sultanul Mahmud al II-lea a intarit asezarea si a construit o geamie, ridicand-o la rang de oras, motiv pentru care i s-a schimbat si numele. Acest rang nu a durat decat cativa ani, pentru ca in 1850 I. Ionescu de la Brad dadea localitatea complet distrusa, dupa razboiul ruso-turc. Romanii, care erau majoritari si dupa ce satul a fost repopulat, tot cu mocani, au fost cei care au construit scoala, in 1879 si biserica in 1864. Datorita inundatiilor din delta si de pe malurile Dunarii, multi rusi-lipoveni, pescari din tata-n fiu, s-au asezat in Mahmudia, intr-o zona mai sigura, adaugandu-se populatiei musulmane si celei romanesti, care era destul de instabila, totusi, dupa cum o arata statisticile. in 1896 se semnala o populatie de 1215 persoane, alcatuita din 553 rusi-lipoveni, 378 romani, 146 turco-tatari, 89 evrei, 47 bulgari si 2 armeni. in acele vremuri satul avea o scoala mixta cu 2 invatatori, biserica cu un preot si un cantaret si o geamie (din 1853) cu 3 hogi.
Pe langa acestea, mai functiona o sinagoga si o biserica a bespopovilor. Satul avea 10 bacanii, 5 carciumi, 2 cafenele si oficiu postal-telegrafic (inaugurat in 1878). Declinul economic provocat asezarii de acel conflict militar a fost destul de prelungit, el luand sfarsit abia odata cu deschiderea carierei de calcar siderurgic, care a schimbat fizionomia vechiului targusor, populatia cunoscand o crestere permanenta, pana in zilele noastre, fiind propus mai demult si chiar mai recent spre a fi redeclarat oras: 1437 locuitori in 1900, 2011 in 1912, 2150 in 1930, 2201 in 1948, 2437 in 1956, 2390 in 1966, 2773 in 1977, 2961 in 1992 si 2795 in 2002, astazi, alaturi de populatia predominant romaneasca aparand circa 520 rusi-lipoveni, 55 ucraineni si 20 de turci.