Lupeni

Primele documente scrise despre existenta localitatii Lupeni este mentionata in "Registrul dijmelor papale" din 1332-1333, in care este mentionata "Item Iacobus sacerdus absolvit 3 banales", adica: localitatea existenta a platit dijma papala. La fel si in anul 1550 in "Diploma din Alba Iulia" este trecuta, ca "una dintre cea mai veche asezare" din tinutul Odorheiu Secuiesc. Aceasta afirmatie este subliniata prin faptul ca, in hotarul localitatii s-a gasit un topor din piatra de 9 cm provenit din epoca de piatra cioplita, precum si descoperirea unor fragmente ceramice, monede din epoca bronzului si din epoca romana si din epoca medievala.
Constructia cea mai reprezentativa medievala este cetatea Firtusu, aflat pe teritoriul administrativ al comunei la o altitudine de 1.066 m.
Odata cu aparitia asezarii apar si primele unitati de prestari servicii ca, darace si mori.
Din punct de vedere etimologic, denumirea localitatii provine din jonctiunea cuvantului "lup". Dupa legenda in timpul in care un localnic macina cerealele aduse la moara aflata pe malul paraului Fehernyiko, lupii au mancat caii si de atunci poarta denumirea de Lupeni.
Pe majoritatea teritoriului localitatii Lupeni, se afla mari intinderide paduri de fag si de stejar. Din momentul dezvoltarii, prin extinderea asezarii, aceste paduri au fost defrisate. O parte din materialul lemnos rezultat din defrisari a fost prelucrat in mangal de catre localnici, transformandu-se in acest fel, din aceasta indeletnicire, o meserie traditionala, practicata de-a lungul secolelor, pana in momentul de fata, ca sursa de venit principal pentru unele familii.
Membrii comunitatii au luat parte in luptele pentru apararea drepturilor si independentei: in anul 1605 impotriva armatei lui Basta, in anii 1619, 1623, 1626 impotriva dictaturii Habsburgica, in anul 1655 sprijina voievodul Constantin Basarab, in 1762 sub Maria Terezia se organizeaza apararea frontierei in schimbul careia au primit paduri in folosinta, din care s-au rezultat composesoratele de azi. Au participat in luptele din anul 1848 si in doua razboaie mondiale, aducandu-si jertfa suprema "pro patria".