Ineu - obiective turistice Ineu
Ineu, Judetul Harghita
Este situat in partea vestica a Depresiunii Ciucului de Sus, la poalele nordice ale Muntilor Harghita, fiind invecinat direct cu satele Cirta si Tomesti. Se afla la altitudinea de aproximativ 725 de metri. Satul este traversat de raurile Olt si Székaszo care se intalnesc la partea de sud a poalelor dealului bisericii, la marginea de nord a satului Cirta. Resursele naturale ale satului sunt foarte variate si complexe, intrucat marginile sale se intind la distante destul de mari spre nord, est si vest. Temperatura - ca si in intreaga Depresiune a Ciucului - este rece, vara fiind calduta, iar frigul de iarna foarte lunga.Aceasta asezare populata s-a format de-a lungul secolelor; aparitia ei coincide mai mult ca sigur cu stabilirea secuilor in Ciuc. in baza cercetarilor istoricului Dr. Szabo Miklos, satul are o istorie de mai mult de 800 de ani. El dezvolta aceasta idee in mod detaliat in cartea sa intitulata "MESEL A MULT" (Trecutul povesteste). Enoria, de care Ineu apartinea si apartine si acum impreuna cu Cirta, este amintita ca asezare comuna in evidenta dijmelor papale din 1332 sub numele de TERKŐ, iar in cele din 1406 sub numele de NAGYBOLDOGASSZONY (Adormirea Maicii Domnului). Locuitorii satului Ineu se ocupau mai ales cu agricultura si cresterea animalelor, dar au participat din plin si la servicii militare. in special, in timpul dominatiei austriece, in anii 1700, cand au fost comandati sa apere frontiera impotriva invaziilor turco-tatare.
Conform recensamantului din 1604, la Ineu traiau aproximativ 79 de familii fata de cele 675 de gospodarii de azi, insa o invazie tatara din 1694 a decimat familiile care locuiau aici. Ca urmare, multi si-au pierdut viata, altii au fost luati cu forta de catre cetele invadatoare. Asa au cazut in captivitate, intre altii, si Szentes János, Barlok Gergely si Benedek János din Ineu. De asemenea, ciuma din Moldova a facut multe victime de mai multe ori la inceputul anilor 1700. De la mijlocul secolului al XVIII-lea situatia se imbunatateste, devastarile cauzate de epidemie se reduc, iar de la inceputul secolului al XIX-lea se percepe o crestere semnificativa a populatiei. Aceasta crestere insa scade in a doua parte a secolului al XX-lea, deoarece unii se muta in oras sau in Ungaria si lipsa nasterilor, de asemenea, influenteaza decresterea populatiei. in prezent, sunt inregistrati 1800 de locuitori in cele 675 de gospodarii amintite mai sus, insa numarul acesta scade si semnele imbatranirii, de asemenea, influenteaza semnificativ evolutia populatiei.
Ideologiile revolutiei si razboiului de independenta din 1848 au ajuns si la Ineu unde in acele vremuri judele satului din punct de vedere militar era Kába István, din punct de vedere civil Gábor István, iar functia de secretar era ocupata de Gegő Albert. Granicerii de la Ineu au participat cu entuziasm la Adunarea de la Lutita, dupa care unii din participanti s-au alaturat grupei care se indrepta spre Targu Mures. Locuitorii satului s-au luptat si pe frontul din Ungaria de Sud, dar au facut fata ca pedestrasi sau cavaleristi si in armata generalului Bem din Ardeal. La data de 25 august 1849 la Jibou au fost ultimii care au capitulat in fata trupelor ruse care s-au alaturat austriecilor.
Al doilea razboi mondial, de asemenea, a afectat poporul atat din punct de vedere financiar, cat si din punctul de vedere al devastarilor sale directe. Multi si-au pierdut viata in lupte, lasand vaduve, orfani si mame in urma lor. Composesoratul a incercat sa-i ajute financiar pe acestia din urma si sa contribuie la existenta lor. Totusi, cu greu, dar populatia si-a revenit dupa dificultati si pierderi, si viata a inceput sa devina mai suportabila. Numarul gospodariilor a crescut; au aparut primele treieratori, semanatori si prasitori in sat. Acestea din urma constituiau proprietatea episcopiei. inchirierea lor se efectua in schimbul unei taxe de folosinta. Cresterea animalelor a inflorit, mai ales cresterea oilor a fost pe primul plan. Dupa aceea, si numarul bovinelor si calurilor a crescut. in administrarea composesoratului au ajuns paduri, pasuni si arabile. Distribuirea redeventelor insa, pe atunci, se efectua in proportie cu masura darilor, iar mai tarziu pe baza de cota-parte, adica drept. Asadar, locuitorii din Ineu au asigurat painea cea de toate zilele familiilor lor lucrand ca tarani saraci, zilieri, meseriasi, muncitori. in acelasi timp, morile de faina, pivele, presele de ulei si gaterele au asigurat existenta multor familii.
Dupa alegerile parlamentare din anul 1946 de dupa al doilea razboi mondial, a inceput o serie de schimbari in sat ca si in celelalte parti ale tarii. Conducatorii vechi ai satului au fost indepartati din functie si au fost numiti conducatori noi in locul lor. Scopul noii conduceri a fost eliminarea proprietatii private si infiintarea fermelor colective. in acest scop, autoritatile au gasit localnici care au executat instructiunile noului regim cu fidelitate, chiar cu mai multa agresivitate. Pe altii, precum cei din invatamant, i-au convins prin diverse metode sa mearga din poarta in poarta pentru colectivizare.
Dupa perioada lunga a comunismului, deci dupa 1989, si la Ineu au avut loc multe schimbari. Situatia financiara a populatiei a crescut semnificativ, s-au construit noi scoli, iar multe cladiri au fost renovate. Proprietarii si-au primit inapoi pamanturile, iar o parte a raporturilor de proprietate s-a solutionat; mestesugarii si-au inceput activitatile, s-au deschis ateliere de tamplarie, magazine alimentare si industriale. Fabrica de cherestea MODEL PROD-COM a asigurat locuri de munca pentru multi localnici, iar prin transformarea din nou a composesoratului denumit "TERCS" s-a facut posibil administrarea chibzuita a padurilor si pasunelor.
Din pacate, recesiunea economica care a inceput in 2009 si dureaza si in prezent i-a afectat si pe locuitorii din Ineu in mod nefavorabil; au incetat locuri de munca, puterea de cumparare a slabit, iar entuziasmul pentru a construi a scazut. Cu toate acestea, posibilitatile pentru supravietuire exista pentru ca oamenii care traiesc aici si conducatorii lor vor depasi cu siguranta dificultatile existente, intemeiand conditiile pentru dezvoltarea satului.