Cetatea Capidava

Cetatea Capidava, Topalu

Cetatea Capidava se inscrie intr-un traseu turistic dobrogean caruia i se adauga Histria si Harsova. Acesta poate fi strabatut pe drumul dinspre Harsova (E 61), sau pe autostrada Fetesti-Cernavoda. Soseaua care leaga orasele Cernavoda si Harsova trece chiar pe langa zidurile cetatii, ridicata pe malul drept al Dunarii. Capidava este o cetate unica in felul sau. Este unul din acele locuri in care istoria pluteste in aer. Ridicata de imparatul Traian pe un loc de un avantaj strategic deosebit, Capidava incanta azi prin peisajul fermecator oferit privitorului. De aici , de langa zidurile cetatii, apusurile de soare sunt fara pereche. Spectacolul soarelui care coboara in Dunare generand o adevarata orchestratie de lumini si culori creeaza o stare de vraja care te cheama si te leaga de trecutul tumultos al castrului. Deosebit de interesanta este descoperirea in aceste locuri a unui vas de lut datat la granita dintre primul si al doilea mileniu pe care se afla inscriptionat primul onomastic in forma lui romaneasca, numele "Petre".
Capidava a fost un centru fortificat geto-dac, apoi cetate romana, pe malul drept al Dunarii dobrogene, pe locul unde se afla astazi satul cu acelasi nume Capidava.in timpul Imperiului Roman a avut un rol important pe linia de aparare a Dunarii.Distrusa de goti in secolul III, fortificatia a fost refacuta in secolul urmator, devenind apoi si centru episcopal. Izvoarele din secolele IV - VI atesta o unitate de cavalerie - Cuneus equitum Solensium - si unitatile de equites scutarii si vexillatio Capidavensium. Fortul a fost parasit dupa invazia cutrigurilor (559).Dupa retragerea oficala romano-bizantina din Dobrogea (circa 600), cetatea fost recladita de bizantini in secolul X, adapostind de asemenea si populatia bastinasa. Incendiul provocat de pecenegi in 1036 a dus la abandonarea definitiva a acesteia.

Cetatea Capidava este situata pe malul drept, stancos, al Dunarii la jumatatea distantei dintre Cernavoda (anticul Axiopolis) si Harsova (anticul Carsium). Castrul a fost ridicat in timpul imparatului Traian in cadrul masurilor de fortificare a frontierei romane; constructia este atribuita unor detasamente din legiunile a XI-a Claudia si a V-a Macedonica. in castru au fost cantonate, succesiv, diverse unitati militare; pana in sec.III p.Chr. au stationat aici doua trupe aduse din spatiul germanic: cohors I Ubiorum, cohors I Germanorum civium Romanorum; apoi, pentru secolele IV - VI izvoarele antice atesta o unitate de cavalerie - cuneus equitum Solensium -, sau unitatile de equites scutarii si vexillatio Capidavensium.

Existenta fortificatiei romane traianee si a asezarii civile in curs de urbanizare este atestata de mai multe surse antice, in special itineraii, din secolul III pana in secolul X: in Itinerarium Antonini Augusti apare sub forma Capidava; in Tabula Peutingeriana - Calidava; la Geograful din Ravenna din sec. VII - Cappidava sau Capidapa; in Notitia dignitatum (Or., XXXIX, 13) - Capidava, iar in Synecdemos (Ghid de calatorie) al lui Hierokles ca si in scrierea De thematibus a imparatului bizantin Constantin al VII-lea Porphyrogenetos, acelasi toponim dar in limba greaca.

Toponimul getic - Capidava insemnand "cetatea de la cotitura" - indica o locuire preromana; iar pozitia locului era deosebit de favorabila scopului pentru care a fost ales - acela de supraveghere a unei zone cat mai intinse - de-a lungul Dunarii, in amonte si in aval; peste fluviu si, in situatii deosebite (atacuri de pe uscat), spre interior.

Castrul construit in timpul lui Traian a fost distrus de atacurile carpo-gotice astfel incat, spre sfarsitul sec. III p. Chr., a fost refacut in intregime, accentuandu-se capacitatea defensiva a fortificatiei prin dispozitii constructive adecvate. Cetatea reconstruita, ale carei ruine masive se vad si astazi, are un plan rectangular (105 x 127 m), cu ziduri groase de peste 2 metri si inalte de 5-6 m, cu 7 turnuri, inalte de aproape 11 metri (trei turnuri patrulatere pe centrele laturilor, doua turnuri in sfert de cerc la colturi si doua turnuri intermediare, in forma de potcoava, pe latura lunga), o poarta, lata de 2,36 metri, situata pe latura de sud-est - pe unde se facea legatura dintre masiv si uscat - o poarta strategica pe o latura a turnului nr.1, spre Dunare si un port amenajat in terase spre fluviu.

Pana in sec. V p. Chr. cetatea a cunoscut doua refaceri masive ca urmare a diverselor atacuri care, incepand inca din epoca anarhiei militare (mijlocul sec. III p. Chr.) s-au succedat intr-un razboi neintrerupt, cu incursiuni pustiitoare, durand zeci de ani. Astfel, dupa anul 337 p.Chr. au fost refacute zidurile, turnul portii a fost amplificat, turnurile intermediare, in forma de potcoava, de pe latura lunga au fost demolate, iar paramentii curtinelor si turnurilor au fost reparati cu moloane cioplite, ultimele cu blocuri mari paralelipipedice. Dupa evenimentele violente de la mijlocul secolului V p. Chr., cu prilejul celei de a doua refaceri, au fost incluse in ziduri numeroase pietre profilate sau artistic cioplite: capitele, arhitrave, statui de divinitati, reliefuri de cult sau funerare. Acestea din urma, luate din asezarea civila alaturata sau din necropola, ne dezvaluie, pe de-o parte, caracterul de urgenta al reparatiilor, pe de alta constituie marturii de necontestat despre caracterul urbanistic dezvoltat, despre arhitectura monumentala, precum si despre bogatele manifestari artistice din asezarea de la Capidava. Din documentele epigrafice stim ca aici era centrul teritorial capidavens, aflat in dependenta directa de comandantul castrului, din care faceau parte mai multe localitati, intre care vicus Ulmetum, vicus Sceno(pesis), de nivel rural. Tot aici se afla unul dintre cele mai importante puncte vamale.

La sfarsitul secolului VI p. Chr., dupa parjolirea cetatii de catre huni, a fost construit un fort mic, patrulater, cu latura de 60 m, care ocupa doar sfertul de sud al incintei; sapaturile au scos la lumina traseul zidului de incinta al acestuia, precum si santul care-l apara. Populatia din asezarea civila s-a mutat in interiorul cetatii, reamenajand spatiul pentru locuit. in secolul VII p. Chr., in urma atacurilor avarilor si slavilor, cetatea este complet distrusa si parasita si de ultimile resturi ale corpurilor de trupe care supravegheau zona.

Viata cetatii nu se opreste insa in secolul VII. Va deveni din nou intensa in epoca medio-bizantina (secolele IX-XI) cand, din nou, intarirea frontierei dunarene devine o sarcina prioritara pentru imparatii bizantini. Reintegrarea cetatii in sistemul defensiv bizantin determina instalarea aici a unei comunitati de stratiotai (tarani-graniceri bizantini), ale caror locuinte-bordeie s-au suprapus constructiilor romano-bizantine.

Cetatea ofera vizitatorilor un zid de incinta impozant, gros de pese 2,5 m, cu inaltimi pastrate intre 2 si 6 metri, compus din unsprezece curtine (spatiile dintre turnuri) si opt turnuri. Pe latura de nord-est, vizibila dinspre sosea, pot fi vazute, intre turnurile de colt si cel patrulater din centrul zidului, doua turnuri intermediare in forma de potcoava, pastrate pe inaltimi foarte mici; faptul se datoreaza abandonarii acestora in timpul refacerii incintei in cea de a doua faza romana tarzie.

in turnul nr.1 aflat pe latura de nord-vest este realizata o poarta mica - poterna - cu deschidere arcuita, care se inchidea cu o usa solida zavorata la interior cu un drug masiv. in interior turnul are doua pile masive care sustineau un planseu (aceeasi situatie este si in turnul patrulater de pe latura de nord-est). Prin aceasta poterna se putea iesi repede spre amenajarea portuara aflata la baza cetatii, pe malul Dunarii.

in coltul de nord al cetatii se afla unicul edificiu de cult crestin descoperit pana acum la Capidava. Biserica dateaza din secolul VI, iar prin caracteristicile sale planimetrice apare ca o constructie inspirata direct de arhitectura religioasa din spatiul syro-palestinian. Biserica, avand dimensiunile de 18,20 x 8,40 m, a avut o singura nava si o absida semicirculara; in zona centrala a absidei, sub pavajul altarului, a fost identificata o cripta de mici dimensiuni, care reproduce planul bisericii si care adapostea, cu siguranta, o cutie cu moaste de martir. Descoperiri crestine de exceptie au fost facute in sectoarele de sud si de est ale ctatii, respectiv doua ampullae in care pelerinii aduceau apa sfintita sau mir de la sanctuare renumite ale epocii (Sf. Mina din Egipt, sau de la Biserica Sf, Ioan din Efes) si un platou stampat cu figura unui sfant intre doua cruci gemmate.

Intrand pe poarta principala a cetatii, aflata pe latura de sud-est, vizitatorul poate calca pe pavajul antic al strazii principale ( via principalis), prevazuta cu trotuare si poate vedea in stanga Corpul de Garda si Principia, iar in dreapta o serie de constructii, unele impozante, din perioada romano-bizantina (secolele IV-VI).

Corpul de Garda este un edificiu impozant, in interiorul caruia au fost identificate doua randuri de cate sapte pile, cu rolul de sustinere a planseului; alte sase pile sunt adosate zidului de incinta. Pe latura lunga edificiul era prevazut cu un portic dotat si el cu pile din zidarie. intr-o prima etapa se pare ca edificiul a avut functia de antrepozit ( horreum), ulterior, prin cateva amenajari interioare, a avut atat functia de antrepozit cat si, eventual, de cazarma.

Principia (comandamentul) este o constructie absidata din apropierea "corpului de garda", din care se mai pastreaza un zid longitudinal pe directia NV-SE; un zid mic transversal si o absida care inchidea edificiul spre SE. Cladirea era trinavata si, pe baza urmelor aparute in teren, se poate admite ca avea functia de tribunal si bazilica militara, impreuna constituind comandamentul castelului roman tarziu. Potrivit lui Radu Florescu acest tip de comandament este cunoscut si in cetatea subordonata a Capidavei, cea de la Ulmetum.

Constructiile din sectorul de est, aflat in dreapta viaei principalis, aveau destinatii rezidentiale, doua dintre acestea dispunand de bai domestice. Fostele cazarmi au fost transformate in locuinte, respectand planimetria veche, despartite de alei-stradele prevazute cu canale de scurgere; cu incaperi utilizate ca depozite pentru diverse materiale (alimentare sau marfuri diverse).

Asezarea medio-bizantina, a comunitatii de stratiotai, a suprapus - si distrus - constructiile romano-bizantine. Pentru cei aproape trei sute de ani de vietuire au fost cercetare sapte nivele de locuire. Pentru o suprafata de circa 1,5 ha se poate estima o populatie de pana la 1000 de locuitori.

Descoperirile arheologice sunt de o mare varietate si ne dezvaluie preocuparile locuitorilor acestei cetati. Inscriptiile ne aduc la cunostinta numele si credintele unora dintre acestia; aflam despre existenta unor ferme din imprejurimi si activitatile pe care le desfasurau stapanii acestora; aflam despre aprecierea facuta de catre cei vii disparutilor - fie ca erau soldati, fii/fiice, soti/sotii. Descifram caror zei se inchinau si le aduceau prinoase. Intuim aparitia, evolutia si raspandirea crestinsmului. Fragmentele sculpturale si arhitectonice ne dezvaluie maretia unora dintre constructii. Inventarele funerare au adus la lumina, intre altele, podoabe deosebit de elaborate.

Ca punct vamal, ca centru aflat intr-un punct strategic pe unul dintre drumurile principale ale imperiului, cetatea cu un vast teritoriu rural care includea nu doar numeroase ferme ci si o serie de catune (pagi) si sate (vici), Capidava a cunoscut de-a lungul veacurilor cresteri si descresteri spectaculoase; atacuri cu distrugeri si refaceri; reluarea vietii de la capat cu bucurii si tristeti. Totul este in pamant. Totul trebuie descifrat, cu grija pentru a nu distruge mai mult, si adus la cunostinta urmasilor. Fiecare ciob are povestea lui; trebuie s-o vedem, sau s-o ascultam.
Site Capidava: www.capidava.ro