Casa memoriala Aurel Vlaicu

Nascut in satul Bintinti (azi Aurel Vlaicu) la 19 noiembrie 1882 ca fiu a lui Dumitru si Anei Vlaicu, o familie cu o buna stare materiala, acestia si-au permis sa-si sustina fiul la diferite scoli. Aurel Vlaicu, dupa terminarea scolii primare din satul natal, s-a inscris la Liceul din Orastie si dupa primii doi ani s-a transferat la cel german din Sibiu unde a si obtinut diploma de bacalaureat.
inca de foarte tanar manifesta inclinatii deosebite spre tehnica. A urmat rand pe rand, Politehnica din Budapesta(1902), Scoala Politehnica din M?nchen(1903-1908). Multitudinea preocuparilor sale in domeniul tehnicii l-au facut cunoscut intre studentii si profesorii inaltei scoli m?ncheneze.
Monumentul ridicat lui Vlaicu in satul natal a fost din initiativa lui Ion Pilat (1873-1954), iscusit mester mecanic la Santierele navale din Galati. Autorul lucrarii a fost sculptorul Dimitriu Barlad, iar inaugurarea monumentului a avut loc in 1933.
Patrundem cu emotie in casa de la marginea satului, din apropierea cimitirului unde Ion , fratele lui, Valeria, sora, si parintii, Dumitru si Ana, isi odihnesc trupul prin somnul fara trezire. Fiecare incapere, fiecare colt al casei e incrustat cu ceva care aminteste de Aurel.
In afara incintei Casei memoriale, in fundul curtii, se pastreaza sopronul si sura din vremea lui Vlaicu. Ele intregesc atmosfera ce aminteste de taranul ardelean, stapan la vatra lui, priceput in gospodarie, capabil sa-si construiasca toate uneltele necesare muncii campului.