Bran

Comuna Bran este situata relativ in centrul tarii, la limita sudica a judetului Brasov, in unitatea geografica denumita "Platforma Bran", zona ce face legatura intre Depresiunea Tara Barsei si Depresiunea Rucar-Campulung Muscel, prin DN 73, la aproximativ 27 km de municipiul Brasov. Centrul de comuna este amplasat exact la capatul trecatorii Rucar-Bran spre Transilvania. Localitati componente comuna Bran: Simon, Sohodol, Predelut si Bran( Poarta).
SCURT ISTORIC BRAN: Diferite urme arheologice si dovezi istorice cate au fost descoperite pana in prezent, ne arata ca trecatoarea Branului a fost cunoscuta inca de pe vremea romanilor. Cele doua monumente funerare cu inscriptii in limba latina si caramizile cu stampila Legiunii a-XIII-a Gemina descoperite in apropierea Branului sunt marturii ale trairii pe aceste meleaguri a romanilor.
Prima consemnare intr-un document dateaza din anul 1367 in actul prin care magistrul Iacob "Nobil de Drag" unul dintre cei mai mari feudali din Tara Barsei, ii revine ca mostenire Branul sub numele de TERCH. Sase ani mai tarziu, in 1373, un sfert din satul Bran, de aceasta data sub numele de Turcz, este donat de catre Regele Ungariei lui Nicolae, episcop de Cenad si nepotului sau Matei. Din moment ce poate fi impartit, rezulta ca satul Bran era o asezare intinsa in cadrul platformei Bran.
Toate evenimentele istorice sunt legate de construirea la capatul trecatorii Rucar-Bran spre Transilvania, pe teritoriul actualei comune a Castelului Bran.
Ridicarea unui puternic castel in aceasta parte a regiunii a fost determinata de motive de ordin militar si economic.
Trecatoarea Branului a fost in trecut una din principalele cai de patrundere a ostirilor dusmane in Transilvania iar mai tarziu dupa migrarea popoarelor si mai cu seama dupa infiintarea statelor feudale, a devenit cea mai importanta cale comerciala care lega comertul apusean cu cel din Tara Romaneasca.
Odata cu patrunderea ungurilor in Ardeal si venirea cavalerilor teutoni in Tara Barsei (1211-1225), regele Andrei al II-lea le acorda privilegiul de a ridica o cetate din lemn si a construi case pentru ei si colonisti, in vederea apararii granitei impotriva cumanilor, cetate care a fost ridicata in apropierea celei actuale sau in acelasi loc.
Zidirea ei se atribuie grofului Dietrich, perceptor al Ordinului Teutonic, de la numele caruia a ramas denumirea de "piatra lui Dietrich" pe care a fost construit mai tarziu castelul de astazi.
In urma unui conflict intre regele Andrei al II lea si Cavalerii Teutonii, acestia sunt obligati sa paraseasca zona. Un rol deosebit de insemnat in istorie il joaca trecatoarea Branului in epoca lui Ludovic cel Mare, deoarece primejdia turceasca se apropria din ce in ce mai mult de granitele statului maghiar. Construirea cetatii sau castelului Bran existent cu unele modificari pana in ziua de astazi a fost incredintata in anul 1377 brasovenilor. Ludovic cel Mare muta oficial vama de la Rucar la Bran.
La 25 aprilie 1651, Gheorghe Rakoczi al II lea, principele Transilvaniei, atribuie brasovenilor printr-o scrisoare "Donationala si de schimb" cetatea si domeniul Branului si este aprobata la 27 februarie 1653 si de Dieta Brasovului, astfel satele apartinatoare Branului devin proprietatea orasului Brasov.
Intrarea Transilvaniei sub stapanirea Imperiului Habsburgic la sfarstitul secolului al-XVII-lea insemna pentru satele branene, in primul rand o sporire a sarcinilor fiscale fata de curtea de la Viena, concomitent cu a celor care privesc drepturile de proprietate. Urmarind imbunatatirea bazei fiscale, statul austriac cauta si reglementeaza raporturile dintre stapanii feudali si supusi, prin introducerea reglementarilor urbariale.
Primul si cel mai complet URBARIU al cetatii si satelor branene a fost cel din 1761, cu inventarierea bunurilor domeniului Bran cu iobagii si jelerii ce locuiesc pe teritoriul Branului si cu toate veniturile orasului liber craiesc Brasov (ca stapan de pamant) de la: hanuri si carciumi, pive si darste, terenuri arabile si fanete alodiale; taxe: taxa colibei, taxa bajenarilor, venitul muntilor, dijma mieilor, dijma stupilor, venitul viteilor, venitul casariilor etc.
Documentul mai consemneaza si impartirea satelor branene in doua plase: din jos de vama-Sohodol, Predeal , Poarta, actuale sate ale comunei Bran si din sus de vama-satele apartinatoare comunelor actuale Moieciu si Fundata.
Revolutia de la 1848 care la Bran s-a desfasurat potrivit unui program ce viza desfiintarea serviciilor feudale si repunerea in drepturi a locuitorilor a dus la inlaturarea castelanului si la preluarea puterii de catre reprezentantii branenilor. Prin legea de desfintare a iobagiei din 1848 se desfinteaza si dependenta fata de feudal in totalitatea ei, iobagul fiind declarat liber pe pamantul sau.
Satele branene libere intra sub incidenta reglemetarilor administratiei de stat si vor cunoaste diferite arondari. In anul 1850 fac parte din districtul Brasov, care este alipit la districtul Sibiu, in 1854 infiintandu-se prefectura Brasov, Branul fiind una din cele zece preturi. In anul 1863 Branul este arondat la districtul Fagaras. In 1872 se formeaza comuna Branul de Jos cu trei sate (Sohodol, Predeal si Poarta). In 1885 s-au constituit ca si comune politice Poarta, Predeal, Simon, Sohodol.
Portivit reorganizarii administrative din anul 1968, comuna Bran cuprinde actualele sate: Poarta, Predelut, Simon, Sohodol.
Un moment insemnat in istoria Branului in prima jumatate a secolului al XX lea il constituie perioada 1920-1948, cand castelul Bran si "dependintele " sale au apartinut Reginei Maria (din 1938, principesei Ileana), in urma donatiei facute de catre orasul Brasov la 1 decembrie 1920, act benefic care a polarizat interesul statului si al unor marcante personalitati ale vietii culturale romanesti.