Aninoasa, Dambovita

Comuna Aninoasa se afla in judetul Dambovita, la doar cativa kilometri de vechea cetate de scaun a Targovistei, resedinta de judet - leagan de cultura si civilizatie.
ANINOASA, comuna invecinata cu municipiului Targoviste, este alcatuita din satele: Aninoasa, Sateni si Viforata. Pe mealeagurile Aninoasei continua sa faca istorie doua vechi manastiri - adevarate monumente de arhitectura: Manastirea Dealu si Manastirea Viforata.

ANINOASA este unul din satele cele mai vechi din judet, fiind amintit la 29 aprilie 1453, cand se intareste m-rii Bolintin vie la Aninoasa. In vremea domniei lui Vlad Calugarul (1482 - 1495), satul Aninoasa a fost pierdut "cu rea hiclenie" de bunicul lui Hamza Turcul ; domnul l-a daruit unui apropiat al sau numit Miclo. Sotia si fiul acestuia l-au vandut apoi lui Neagoe Basarab (1512 - 1521), care l-a incredintat mitropoliei din Targoviste, ctitoria sa. La dania lui Neagoe s-a adaugat apoi aceea a lui Radu voda Badica, ce a daruit perperii incasati din viile satului (8 Noiembrie 1523). Satul a fost intarit apoi de numerosi domni mitrolpoliei la: 31 octombrie 1529, 7 aprilie 1534, 28 ianuarie 1538, 21 iunie 1560, 8 septembrie 1568, 1615 etc. Inca din sec. XV, pe teritoriul satului existau podgorii renumite care au intrat treptat in stapanirea mitropoliei.

La 7 iunie 1637 mitropolia incasa vinariciul din toate viile aflate pe dealul Aninoasa. La 19 iulie 1688 mitropolia si-a marit suprafata viticola, primind si viile familiei Filipescu, de la Dumitrana, fiica lui Pana Filipescu si sotia lui Papa Buicescu paharnicul, ingropat in biserica mitropoliei. Satul reprezenta una din intinsele propietati ale mitropoliei, careia i-a adus insemnate venituri.

Dupa mutarea resedintei mitropolitane la Bucuresti, a ramas sub ingrijirea dichiilor mitropoliei din Targoviste, care s-au preocupat indeaproape sa-i asigure o buna administrare, sa-i sporeasca intinderea si sa mentina hotarele "ceale batrane si den sus si den jos". Mitropolia fiind stapana asupra pamantului, viile erau lucrate de orasenii targovisteni, carora le apartinea vita de vie; ei plateau in schimbul folosintei pamantului otastina (a 20-a parte din recolta).

Spre sfarsitul secolului, Constantin Brincoveanu cumparand propietatile de la Sateni si Doicesti, mitropolia a cedat viile de acolo, primind "alte vii in dealul Aninoasei", ce fusesera achizitionate de la Ianache Vacarescu de la onstantin, feciorul lui Necula logofat. din sec. XVIII au ramas numeroase porunci domnesti adresate locuitorilor clacasi sa presteze claca si sa dea dijma mitropoliei: 7 ianuarie 1742, 10 iunie 1748, 20 iulie 1790 etc. Catre sfarsitul secolului, impotrivirile la expolatare s-au inmultit, fiind necesara interventia domniei. La 19 septembrie 1777 , Alexandru Ipsilanti acorda mitropoliei dreptul ca "omul ce-l va orandui sa caute venitul de pe partea mitropoliei sa faca ce va voi cu el, iar vinacerii nici un amestec sa n-aiba".

La 13 septembrie 1782 era nevoie ca ispravnicii judetului sa intervina pentru a opri calcarea "semnelor si hotarelor… de vecinii dimprejur", operatie realizata in scurt timp si incheiata printr-o hotarnicie amanuntita. In hrisovul dat de Al. Moruzi mitropoliei, la 10 iunie 1783, se prevedea ca aceasta avea dreptul sa incaseze otastina "dupa obicei", cate doi bani de vadra, de la toti cei care aveau vii in dealul Aninoasei si perperul "pe unde au luat si inainte". In aceasta perioada a crescut suprafata de vie nelucrata, vechile privilegii ale mitropoliei erau incalcate, orasenii gasind forme multiple, de multe ori legale de a le ocoli. La inceputul sec. XIX, mitropolitul Dosihtei intervenea cu hotarare pentru a se respecta vechile drepturi, dar realiza aceasta doar in parte si cu greu.

Dupa 1821 numarul celor care incercau sa intre in stapanirea viilor ramase "parasiste" era in crestere, facandu-se eforturi pentru a le transforma in "vii lucratoare". Cresterea populatiei este subliniata de faptul ca la 1810 satul avea 179 loc. cu 52 de case, iar in 1838 se intalneau 81 de fam. cu 356 loc., majoritatea birnici, ocupandu-se cu viticultura si pomicultura, avand insa un numar mic de animale. La 1930 erau 1558 loc., iar in 1975, 6500 (cu Sateni si Viforata). La 1864 au fost impropietariti 107 loc., din care 79 mijlocasi, cu 749 pog., dar majoritatea lor aveau pamant insuficient.

La sfarstul sec. XIX era vestit prin cantitatile mari de vin de buna calitate produs pe dealurile din jur (Cornetul, Ograzile si Fetile); pe partea de campie a satului se produceau cantitati mari de porumb. La 1907 satul a fost cuprins de flacarile rascoalei; circa 200 de tarani s-au prezentat la primarie cerand pamant. La inceputul sec. XX a inceput exploatarea carbunelui. La 1920 minerii de la Aninoasa s-au ridicat la lupta impotriva exploatarii la care erau supusi. In 1928, mina de la Aninoasa producea lunar 1000 de tone carbuni. Minerii de aici au participat la grevele din 1932 - 1933 ; in 1932 minerii s-au alaturat celor din sotaga si Doicesti, demonstrand pe strazile Targovistei. In noiembrie 1944, cetatenii din Aninoasa au participat, in primele randuri, la instalarea prefectului democrat, iar la sfarsitul anului 1944 s-au organizat comitete de fabrica, alcatuite din mineri.

Scoala a fost infiintata la 1838, avand ca invatator pe Ion Ogrezeanu. In 1844 localul avea doua camere si o sala. La 1881, din cei 40 de elevi inscrisi, urmau cursurile doar 7. In 1890 a inceput construirea localului nou de scoala, care nu se terminase inca in 1893. In 1925 functionau 4 clase, cu cursuri pentru adulti, iar in 1926 se infiinteaza un atelier de lucru manual si o biblioteca scolara. La 1930 stiau carte 57,6% din locuitori, un procent destul de ridicat fata de celelalte sate din judet. In 1933 functionau 6 invatatori, iar scoala avea 4 clase spatioase. Viata culturala a fost destul de bogata ; la 1902 - 1903 incep sa se orgaganizeze sezatori, cercuri cultural-artistice, conferinte tinute de intelectualii satului. La 1910 aici functiona o biblioteca populara ce desfasura si activitati cultural-artistice. In 1912 - 1913 a fost editat la Aninoasa si Bezdead "Lumina", organ al preotilor si invatatorilor din judet.