Palatul Princiar (Palatul Principilor Ardealului)

Palatul Princiar (Palatul Principilor Ardealului), Alba Iulia

Amplasat pe locul vechiului palat episcopal si al Prepozitului ingloband elemente ale acestora, palatul principilor Transilvaniei a fost construit in etape succesive incepand cu mijlocul secolului al XIV -lea. in veacul urmator cunoaste extinderea maxima prin organizarea diferitelor aripi in jurul a trei curti interioare. Dupa anul 1541, fostul palat episcopal devine locuinta reginei Isabella si a principelui Ioan Sigismund, care se rezuma doar a efectua reparatiile necesare noii functiuni si de abia dupa secularizarea averilor bisericesti (1556) devine palat princiar in adevaratul sens al cuvantului. Sigismund Bathory (1581-1602) aduce vaste modificari ale ansamblului, inchide curtea din mijloc cu lateralele sudica si nordica, iar pentru aceasta aduce mesteri din Italia si Polonia.
Aici va locui Mihai Viteazul in scurta sa sedere la Alba Iulia. Dupa moartea lui Mihai Viteazul, luptele pentru controlul Transilvaniei isi vor pune amprenta negativ asupra cetatii si implicit asupra Palatului. in acest context va fi incendiat in mai multe randuri, astfel incat se va pune chiar problema de a se parasi cetatea si de a se muta capitala la Sibiu. Gabriel Bethlen va fi cel care va incepe refacerea Palatului. in timpul sau se adauga ultima curte, cea estica, unde sunt amenajate grajdurile princiare impreuna cu locuintele personalului aferent. Gabriel Bethlen a avizat montarea unui acoperis de tip terasa cu creneluri decorative, dar care era total nepotrivit la cantitatea de apa si zapada care cadea in Alba Iulia. Gh. Rakoczi I realizeaza un acoperis cu sarpante si tigle inlocuind tabla cositorita. Exista o sala de bal, o aripa era destinata printesei si doamnelor ei, o sala de asteptare, un apartament privat al principelui. Pe latura de nord si de sud au fost realizate ancadramente renascentiste. in 1615 sticlarii din cluj au livrat pentru palat 2180 ochiuri pentru ferestre. Ochiurile de sticla erau montate in rame metalice. Exista o galerie de sticla. in podele erau montate mozaicuri multicolore. Peretii si tavanele erau pictati. Gabriel Bethlen a comandat de la Constantinopol (1624) placi de faianta (celebrele placi de Iznik) pentru doua incaperi, comanda reluata si de urmasii lui. Completarea s-a facut cu placi habane. Principele Rákóczi I (1630-1648) este ultimul principe care adauga ceva Palatului. El amenajeaza un coridor la parter, pe latura exterioara de nord, fiind adosate cate 6 arcade, de-o parte si de cealalta a portii "prepoziturii". Deasupra portii de est a fost amenajata sala Dietei, in care puteau participa la lucrari 200 de oameni si sala Tablei Judecatoresti.

Calatorul turc Evlia Celebi relata "Deasupra zidului dinspre sud al cetatii, cu fata spre campie, se afla un palat nespus de frumos al crailor. Toti peretii si toate usile lui erau zugravite in fel de fel de culori si toate coloanele erau impodobite cu granit verde si cu marmura de Samaki. Toate ferestrele aveau ramele de bronz si erau incadrate cu geamuri de cristal si oglinzi de Murano, iar podeaua era acoperita cu niste mozaicuri de India, cu pietre de marmura fina. in diferite incaperi joase si cu etaj se gaseau bazine, rezervoare cu apa si sipote, din care tasneste apa curata, incat il impodobeau astfel diferite feluri de lucrari de arta."

Toate acestea vor disparea odata cu distrugerile provocate de turci in 1658, 1661-1662. Palatul si cetatea nu mai aveau nimic de oferit astfel incat ultimul principe al Transilvaniei va locui mai mult la Fagaras.
Sub Habsburgi, cladirile primesc destinatii diferite, partea de est devine cazarma, iar cea de vest resedinta episcopiei romano-catolice restaurate. in 15 ianuarie 1919 se instaleaza aici Reg. 91 infanterie, iar cazarma se va numi Regele Ferdinand I.
Edificiul inca mai pastreaza numeroase detalii arhitectonice: portaluri, ancadramente, frontoane, bolti, reprezentative pentru Renasterea transilvaneana
in prezent Palatul Princiar se afla in administrarea Primariei Municipiului Alba Iulia

Vechime: sec. XVI - XVIII
Localizare: Str. Militari, nr. 4