Cheile Dambovicioarei

De o frumusete naturala rar intalnita, Cheile Dambovicioarei se intind de-a lungul culoarului Rucar-Bran, in zona calcaroasa a Muntilor Piatra Craiului.
Din satul Podu Dambovitei, parcurgand traseul catre satul Dambovicioara, drumul serpuieste, in prima parte, printre case, iar dupa aproximativ un sfert de ora de mers se ajunge la limita satului. in fata apar primii pereti de stanca ce marcheaza intrarea in cheile Dambovicioarei. Aici, natura a creat in cursul nenumaratelor milenii o bogatie de fenomene carstice de o frumusete deosebita. Zona de chei are aspectul unui adevarat canion.

Defileul este format, de fapt, din doua sectoare de chei: Cheia Mare, care constituie prima si cea mai mare parte a defileului, si Cheia Mica a Dambovicioarei, aceasta din urma, distincta si mult mai scurta, gasindu-se in amonte de prima.
Cheile de Jos sau Cheile Mari ale Dambovitei, cu pereti inalti si drepti, incep din marginea Rucarului si tin pana in satul Podu Dambovitei. Sunt legate spre sud-est cu Cheile Ghimbavului si cu Cheita.
Cheile Dambovicioarei se intind pe o lungime de aproximativ doi kilometri, fiind cea mai spectaculoasa portiune de chei, cu un aspect de-a dreptul uimitor. Peretii drepti ai vaii parca incearca sa se impreune in anumite sectoare, depasind inaltimea de 200 de metri.

in partea nordica a satului Dambovicioara, la aproximativ un kilometru, se afla cunoscuta pestera cu acelasi nume - Pestera Dambovicioara. Aceasta este usor accesibila turistilor, fiind amplasata chiar in apropierea soselei care strabate Cheile Dambovicioarei. Cu o lungime de peste 250 m, pestera are aspectul unei galerii ramificate, traseul sau fiind putin ascendent. Pestera poate fi strabatuta usor, avand plafonul mai inalt decat structura omului (cca.2 m).
La Podu Dambovitei, se desprinde la stanga drumul forestier de pe Dambovita, care conduce prin Cheile Mici, pe o distanta de 2 km, spre pestera de la Coltul Surpat sau Pestera Ursilor. Numele l-a luat de la numarul mare de resturi fosile de urs de pestera, descoperite aici in anul 1951. in pestera, se desprind doua galerii: cea din stanga duce spre galeria gangul Ursilor, unde au fost descoperite resturi scheletice ale ursului de caverna (Ursus spelaeus).
Urmand drumul forestier mai departe, valea Dambovitei se largeste, apar pe versanti poieni presarate cu casele construite din barne ale satului Satic, prima asezare de pe valea Dambovitei. Drumul forestier continua spre izvoarele Dambovitei, de unde se desprind trasee turistice marcate si poteci catre creasta Pietrei Craiului.