Biserica de lemn "Cuvioasa Parascheva", Zorile

Biserica de lemn "Cuvioasa Parascheva", Zorile, Costesti

Amplasare geografica: zona de Sud a judetului, la 3 km de centrul orasului Costesti.
Posibilitati de acces: din centrul orasului Costesti se traverseaza calea ferata, pe drumul judetean 703B.
Datarea oficiala (consemnata si de Lista monumentelor istorice 2015) a bisericii este 1807, cand stim ca a fost ridicata in locul alteia, mai vechi, mistuita de foc. Cu toate acestea, mai multe inscriptii (1731, 1782) conduc la ideea ca biserica de fata a preluat de la cea anterioara nu doar planul ci si alte elemente constitutive, inclusiv barne ramase neatinse de incendiu. in decursul timpului au avut loc mai multe interventii, care au condus la proportiile sporite de azi, alungirea peretelui nordic, realizarea unui alt pronaos. O nota aparte ofera prezenta a trei cruci care amintesc de preotii care si-au legat numele de refacerea bisericii: Radu, Athanasie si Calinu.
in aria de sud-vest a judetului Arges, se consemna, in anul 1824, existenta a 13 constructii eclaziastice "din lemn tare". in decurs de un secol si jumatate, datorita perisabilitatii materialul lemnos si dezinteresul manifestat de catre comunitatile obstesti fata de aceste lacasuri devenite, din cauza capacitatii lor reduse, improprii oficierii slujbei religioase, zece dintre ele au disparut, fiind inlocuite cu biserici de zid.
S-au mentinut, insa, constituind o marturie elocventa a artei constructive a mesterilor cruceri argeseni, bisericile de lemn din: Lipia, Catane si Corbesti.

Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" Zorile se afla in imediata apropiere a raului Teleormanelul Verde, in cartierul Zorile (vechea comuna Baseni) din orasul Costesti, fiind inscrisa in lista monumentelor istorice de arhitectura de interes national.
Biserica de lemn din Zorile se individualizeaza prin forma dreptunghiulara cu absida decrosata asimetric, prezentand, pe latura nordica, un spatiu suplimentar pentru proscomidie.
Biserica a fost inaltata pe un soclu masiv realizat din caramizi care, prin dispunere alternata, ofera remarcabile efecte decorative.
La limita superioara, soclul prezinta un plan inclinat realizat din caramizi alaturate asezate oblic pe pereti. Sub raportul inaltimii, soclul amplu dezvoltat confera constructiei o nota individuala in raport cu bisericile de lemn zonale.
Pe soclu, se inalta cununi de barne orizontale incheiate la extremitatile peretilor in "coada de randunica", iar, la mijlocul acestora, in montanti verticali fixati in "talpa" si in "cosoroabe", pe care se sprijina rama acoperisului.
Lantetii au perforatii circulare indicand existenta anterioara a unui invelis din sindrila lunga de stejar. invelisul actual este facut din sita de brad, fapt care a impus, datorita dimensiunilor reduse ale sitei, "indesirea" lantetilor sarpantei.
La capetele coamei acoperisului, se afla crucile originare din fier formate din doua bare paralele, placate central si la extremitati.
intre o scandura masiva din stejar, pe care sunt reprezentati, in medalion circular, intr-o pictura de factura populara, 13 evanghelisti si apostoli, si "fruntariul" altarului, au fost fixate icoane detasabile, dintre care nu s-a mai pastrat in conditii satisfacatoare de conservare decat cea imaginand "Schimbarea la fata a lui Hristos".
Insemnarea de pe o icoana reprezentand pe "Maica Domnului cu Pruncul" realizata in maniera naiva: "Stan ereu, Floarea ereita, loanu jugrav, loanu, loana, Ilinc(a), Dumi(tra)scu; 1822″ poate fi corelata cu datele consemnate in catagrafie privind pe Stan paracliserul, care avea, in 1810, varsta de 23 de ani si era "invatat". Corelarea datelor mentionate faciliteaza stabilirea perioadei de constructie a bisericii: primul deceniu al secolului al XIX-lea.