Traditia olaritului

Asezata in sudul Tarii Oasului, pe soseaua ce leaga Satu Mare de Sighet, chiar inainte de intrarea in Negresti-Oas, comuna Vama pastreaza inca traditia olaritului, aparuta de timpuriu, sub influenta ceramicii bizantine.
Traditia locala considera olaritul foarte vechi, iar documentele din arhivele comunei confirma olaritul inainte de 1850. Daca la inceputul secolului al XX-lea erau peste 30 de olari in comuna, in 1950 la Vama lucrau 12 olari, astazi singurul mester olar care duce traditia mai departe este Geza Istvanfi.
Acesta a invatat meseria de olar de la tatal si bunicul sau, dedicandu-si tot timpul acestei meserii, din pasiune. in atelierul sau puteti urmari cum roata olarului transforma lutul in ulcele, farfurii si alte obiecte ceramice. Categoriile de obiecte lucrate la Vama erau cele de uz casnic, necesare gospodariei (hargaul pentru dus mancare la camp, castroane, oale pentru lapte, oale pentru sarmale etc.) si blide pentru decor (taiere, oluri de nanasi etc.).
O data pe an finii duceau nanasilor lor cate un ulcior pe care nasul il atarna la grinda. Dupa numarul ulcioarelor atarnate de grinda unei case se stia numarul finilor pe care ii are gazda. in ornamentica (vezi foto) ceramicii de Vama sunt predominante motivele geometrice (puncte, linii, cercuri, spirale etc.) asociate cu cele vegetale si antropomorfe stilizate.
Pe vremuri conturul motivelor era realizat prin zgarierea angobei si a pastei, ulterior aceasta tehnica a fost inlocuita cu linii de contur pictate cu cornul iar mai apoi cu ornamentarea cu pensula, ceea ce a determinat si schimbarea ornamenticii.
Ornamentarea vaselor cu pensula era realizata de in general de femei, iar culorile dominante erau alb, galben, rosu, verde, negru. Olarii din Vama isi transportau marfa in carute cu cai, in satele din zona Oasului sau la targul care se tinea la Negresti - Oas. Uneori de aici erau cumparate de negustori, care o vindeau apoi la Sighet, Carei, Satu Mare si Zalau.