Ateneul Roman

Adresa: STR. BEMJAMIN FRANKLIN, nr.1-3, Bucuresti

Istorie și semnificație culturală

Situat în centrul Bucureștiului, în vecinătatea Palatului Regal (astăzi Muzeul Național de Artă al României) și a Bibliotecii Centrale Universitare – străjuită de statuia ecvestră a Regelui Carol I, primul monarh al unei Românii independente – Ateneul Român, simbol al culturii române și europene, a apărut într-un moment de edificare a României moderne.

Piatra de temelie a fost pusă pe 26 octombrie 1886, iar inaugurarea a avut loc la doar 16 luni de la începerea lucrărilor, pe 14/26 februarie 1888, prin conferința susținută de scriitorul și arheologul român Alexandru Odobescu: Atheneul Român și clădirile cu dom circular.

Edificiul a fost ridicat în două etape (1886-1889 și 1893-1897) deasupra unor temelii existente, pregătite pentru o școală de echitație.

De aici forma circulară, potrivită pentru o sală de conferințe și de concerte. Cum banii Societății Ateneul Român – entitatea care a inițiat proiectul, avându-l în fruntea ei pe Constantin Esarcu, erudit intelectual și om de știință – nu erau suficienți pentru construirea unui palat al culturii de anvergura dorită, a fost găsită o soluție ingenioasă: o loterie populară cu sloganul „Dați un leu pentru Ateneu”.

Inițiativa a asigurat, alături de numeroasele donații, strângerea sumei necesare.

Pentru proiect, s-a apelat la francezul Albert Galeron, recomandat de celebrul Charles Garnier, arhitectul Operei din Paris (1875). Galeron deja realizase, alături de Cassien Bernard, planurile Băncii Naționale cu câțiva ani înainte. La proiect și-au dat concursul și o serie de arhitecți români: Alexandru Odobescu, Al. Orăscu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu.

Exteriorul clădirii conține elemente preluate de la monumente antice greceşti şi romane, cu frontonul triunghiular sprijinit de coloanele ionice.

Intrarea principală este decorată cu cinci medalioane în mozaic reprezentând portretele domnitorilor Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Carol I, Vasile Lupu și Matei Basarab. Interiorul reunește stilul neoclasic cu elemente specifice curentului francez Belle Epoque de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Clădirea se remarcă prin două mari spații circulare, situate unul deasupra celuilalt: sala de concerte, acoperită cu o cupolă amplă și, dedesubtul său, foaierul cu rotonda din mijloc, delimitată de 12 coloane dorice acoperite cu stucatură roz, precum și cele patru scări din marmură de Carrara, operă a sculptorului Carol Storck.

Dispunerea foaierului – sub sală și nu în fața sa, așa cum se procedează de regulă – a fost condiționată de lipsa spațiului, terenul unde este amenajată grădina nefiind al Societății Ateneului Român.

Scara de onoare din zona de primire are două rampe curbe și este situată în partea opusă intrării principale.

Interiorul se caracterizează prin paleta cromatică variată și calitatea deosebită a decorului din marmură artificială produsă la întreprinderea fraților Pietro şi Giovanni Axerio, meșteri italieni stabiliți în România.

În formă circulară, Sala Mare, spațiul cel mai important al Ateneului, are un diametru de 30 de metri și o capacitate de 794 de locuri în stal și în loji, dispuse în amfiteatru. Friza de deasupra lojilor este ocupată de Marea Frescă a Ateneului, realizată de pictorul Costin Petrescu și inaugurată în anul 1939. Pictura prezintă 25 de scene care ilustrează momente importante din istoria poporului român. Tot în 1939 a fost inaugurată și orga de concert construită de renumitul Oscar Walcker, cu fonduri strânse prin campania organizată de George Enescu.

În anul 1889, când a fost terminată sala de concerte, Ateneul a devenit sediul Orchestrei simfonice profesioniste bucureștene care era înființată încă din 1868 sub titulatura Societatea Filarmonică Română, al cărei scop era de „a propaga gustul și cultura muzicii simfonice și a populariza capodoperele maeștrilor clasici”.

Din anul 1907, nume importante ale muzicii clasice din întreaga lume au evoluat ca dirijori sau soliști pe scena Ateneului Român, începând cu Pietro Mascagni, urmat de Siegfried Wagner și George Enescu, apoi Arthur Rubinstein, Clara Haskil, Eugène Ysaÿe, Carl Flesch.

Perioada interbelică îi găsește la pupitrul orchestrei simfonice pe Richard Strauss, Maurice Ravel, Igor Stravinsky, iar apoi pe Herbert von Karajan și Carl Böhm, George Georgescu, Ionel Perlea, George Enescu și Constantin Silvestri.

Soliștii invitați au fost Alfred Cortot, Dinu Lipatti, Pablo Casals, David Oistrach, Lev Oborin, Claudio Arrau, Karol Szymanowski, Wilhelm Kempff, Arthur Rubinstein, Rudolf Serkin, Jose Iturbi sau Béla Bartók.

Pleiada marilor soliști a continuat și după cel de al Doilea Război Mondial, cu Yehudi Menuhin, Sviatoslav Richter, Valerii Klimov, Mstislav Rostropovici, Leonid Kogan, Josef Suk, Dmitri Bashkirov, Isaac Stern și Radu Lupu, iar printre dirijorii invitați s-au numărat Carlo Zecchi, John Barbirolli și Zubin Mehta.

La Ateneul Român au susținut conferințe personalități ale culturii românești, nume cu rezonanță europeană: Ion Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Odobescu, V. A. Urechia, Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Nicolae Iorga ș.a.

Tradiția Conferințelor Ateneului a fost reluată în anul 2011, printre invitaţii internaționali numărându-se nume sonore, laureaţi ai Premiului Nobel (Literatură, Medicină, Economie), dintre care menționăm pe Herta Muller, Adam Michnik, Dennis Deletant, Jean-Marie Lehn, Stefan Walter Hell, Eric-Emmanuel Schmitt, Alain Finkielkraut, Vytautas Landsbergis, Thierry Wolton, academicianul Nicolae Zamfir, Pascal Engel (directorul de studii al Școlii Superioare de Înalte Studii în Științe Sociale din Paris), Jean-Marie Lehn (laureat cu Premiul Nobel pentru Chimie), istoricul Oliver Jens Schmitt, medicul Martin S. Martin, fizicianului Cristian Presură, Jim Baggott, Corneliu Bjola (profesor în studii diplomatice la Universitatea Oxford şi director al Oxford Digital Diplomacy Research Group).

Ateneul găzduiește Festivalul și Concursul Internațional George Enescu, unul dintre cele mai importante din lume, care a fost înființat în 1958 în semn de recunoaștere a geniului enescian.

Începând cu anul 2022, Filarmonica George Enescu este organizator al Athenaeum Summer Festival, demers menit să construiască noi punți de comunicare a muzicii către un public cât mai divers, cu scopul de a-l apropia de instituția Filarmonicii George Enescu și de clădirea-simbol a României, Ateneul Român.