Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia - Gradistea de Munte
Capitala regatului dac, construita probabil la mijlocul secolului I i. Hr., cuprindea in perimetrul sau cetatea, zona sacra si asezarea civila. Referitor la cetatea Sarmizegetusa Regia, putem afirma ca zidurile ei, ridicate in tehnica "murus Dacicus", inconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectand configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii au reamenjat cetatea, marindu-i suprafata, fara a respecta insa traseul zidurilor dacice sau tehnica de constructie a acestora.

La cca. 100 m est de cetate, pe doua terase, se afla zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar, calea de acces terminandu-se intr-o piateta. in acest spatiu au fost amplasate sanctuare de plan rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, iar altele din andezit.

Asezarea civila formata din cartierele de est si de vest, se intindea pe cateva zeci de terase, constituind cel mai amplu complex de locuire dacica documentat pana in prezent. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. intr-una din aceste locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila "DECEBALUS PER SCORILO".

Singura cale de acces catre Sarmizegetusa-Gradistea de Munte, ramasa fara fortificatii era aceea, mai dificila, care venea dinspre est si ajungea la izvoarele raului Jiu pe culmile masivului muntos: este drumul urmat de armata romana in 101-102, jalonat de castrele de mars de la Varful lui Patru, Jiguru, Comarnicel si Muncel si care l-a condus pe Traian pana sub zidurile Sarmizegetusei. Legatura intre cetati era asigurata de un sistem arborescent de turmuri de paza, care erau, ele insele, puncte de rezistenta (inclusiv pe segmentul Costesti-Cetatuie - Sarmizegetusa Regia).