Casa muzeu din Cristian

Casa muzeu din Cristian, singura casa monument istoric din judetul Sibiu, amenajata ca muzeu
Casa muzeu din Cristian, str. IV, nr. 29 situata in imediata apropiere a Primariei Comunei Cristian, pe axa centrala a localitatii, ce uneste biserica evanghelica de centrul administrativ. Imobilul este monument istoric cu codul SB-II-m-B-12368. Casa avand o arhitectura in stil francon, este situata in zona de protectie a centrului istoric al comunei Cristian, zona reglementata prin Planul Urbanistic General (PUG-ul) comunei Cristian.

Se cunosc o parte din vechii proprietarii ai imobilului: Benning stefan senior (1892), Benning stefan Junior (1909), Biserica evanghelica din Cristian (din 5 decembrie 1930), Statul roman (incepand din 1946), C.A.P. Cristian (Din 21.04.1992), in prezent proprietar fiind Primaria comunei Cristian. Se estimeaza ca a fost construita in sec. XVIII-lea, Justificarea datarii bazandu-se pe analogii constructive si functionale cu alte imobile cu datare certa, pe cercetare materialelor si ornamenticii, precum si pe faptul ca imobilul apare in cartarea josefina a localitatii, efectuata in cea de a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.
Muzeul satesc din Cristian a fost inaugurat la 10 iulie 1969, in cadrul festivalului cultural "Cibinium - 69", odata cu muzeul de la Gura Riului. Reproducem partial articolul:
"Cele doua unitati completeaza sirul muzeelor de acest gen, mai vechi sau mai recente, din aceasta parte a tarii: binecunoscutul muzeu etnografic de la Rasinari, muzeul cu caracter pastoral de la Poiana Sibiului, muzeul etnografic de la Gales-Saliste cu colectii valoroase mai cu seama din domeniul mestesugurilor si muzeul din Cirtisoara cu colectii de arta populara specifice, cu valoroase icoane pe sticla lucrate de vestitul zugrav Matei timforea si cu numeroase documente privind viata lui Badea Cirtan.

Trebuie sa subliniem faptul ca toate cele sase muzee locale satesti s-au infintat in anii puterii populare, dintre care doua in 1967/1968 (cele din Gales si Cirtisoara), iar in 1969 cele de la Gura Riului si Cristian.
Merita sa mai aratam ca toate aceste muzee s-au nascut din dragostea unor entuziasti pasionati pentru trecutul, cultura si arta populara, sprijiniti intr-o masura tot mai mare de locuitorii satelor respective.
Fiecare din cele sase muzee satesti are un profil propriu datorita tocmai dorintei de a reda ceea ce are mai propriu, specific, valoros si autentic localitatea respectiva.

Nu este intamplator nici faptul ca in aceste localitati activitatea de cunoastere a trecutului, a artei si culturii populare ca si miscarea artistica de amatori se situeaza la loc de cinste in timpul nostru. in felul acesta, cultivarea traditiilor de creatie populara imbratiseaza intregul tablou al patrimoniului cultural si leaga organic prezentul de trecut, innoirile evoluand ascendent de la o baza stilistica unitara.
Tot mai evident si mai concludent a devenit faptul ca muzeele satesti raspund unei necesitati contemporane, mai ales ca locuitorii si-au adus o insemnata contributie la infiintarea acestor institutii de cultura, formarea colectiilor fiind rezultatul unei cat mai largi actiuni de donatie benevola a obiectelor respective pentru muzeu. (…)

La Cristian, in cadrul procesului de organizare a unui muzeu satesc complex, care va prezenta istoria, arta si cultura populatiei romanesti si germane de aici, a fost terminat si s-a dat in folosinta primul sector: casa muzeu germana. Este vorba de o casa monument de arhitectura din secolul al XVII-lea, compusa din cinci incaperi la etajul inaltat pe un parter-pivnita. Construita din piatra, caramida si lemn, astazi adusa la forma ei initiala, casa vorbeste de la sine despre conceptia si modul de trai al populatiei de colonisti sasi si landleri, care veniti in etape istorice diferite - conlocuiesc de veacuri cu populatia romaneasca bastinasa. Tinda, camara de afumat, camera mare din fata, camera de locuit si camaruta batranilor - toate au fost mobilate si compuse intr-un ansamblu de interior care reda in mod veridic imaginea modului de viata si ocupatia acestei populatii, intr-o comuna ce face parte astazi din judetul Sibiu si de a carei istorie este legat puternic trecutul sau.
Pentru munca, priceperea si entuziasmul depus de catre organizatorii celor doua muzee satesti mentionam aici cel putin numele catorva, de ex. la Gura Riului, pe directoarea caminului cultural, prof. Paraschiva Stoian, pe vrednicii soti stefanescu, pe Maria Hanzu si multi altii; la fel la Cristian,pe profesoara Göllner, pe Mihai Haupt si pe Sieglinde Bottesch, etc.

De asemenea, aducem un prea modest omagiu sutelor de donatori de obiecte, ale caror nume se afla inscrise in listele afisate la intrarea in muzee si pe etichetele din expozitie.
Prin obolul si munca acestora, ca si cea a activistilor de la comitetele de cultura si arta de la judetul si municipiul Sibiu, ca si prin contributia substantiala a specialistilor de la Muzeul Brukenthal, s-au nascut cele doua institutii noi de cultura, care - prin munca de cercetare stiintifica si prin imbogatirea necontenita a colectiilor - vor putea oferi noi posibilitati de instruire si educatie, valorificand un patrimoniu a carei importanta va creste tot mai mult, pe masura scurgerii timpului si pe masura transformarilor pe care viitorul le va aduce, intr-un proces de necontenita innoire.

Acum, la trecerea a aproape patru decenii de la inaugurare, cu totii putem constata ca entuziasmul acelor vremuri a trecut, iar dupa 1990, timpul si praful s-a asternut si peste casa muzeu. Este cu atat mai de apreciat dorinta administratiei publice locale de a introduce casa - muzeu intr-un proiect de restaurare/renovare atat a casei cat si a patrimoniului mobil existent, proiect posibil a fi pus in practica din fondurile europene nerambursabile destinate renovarii satelor.

Cel mai important eveniment din istoria imobilului a fost transformarea acestei locuinte traditionale in muzeu satesc in deceniul sapte al secolului trecut; s-a salvat, astfel, o casa saseasca reprezentativa pentru stilul francon, o gospodarie ce conserva "in situ" un patrimoniu material mobil reprezentativ pentru civilizatia saseasca rurala a tinutului Sibiului. De altfel este singura casa - monument istoric - muzeu ce conserva modul de locuit al sasilor in spatiul rural, casele parohiale sasesti din sate fiind transformate treptat - in ultimele decenii - in mici pensiuni sau in locuinte ale preotilor. Casa pastreaza o colectie importanta saseasca - putand rivaliza, ca valoare, cu Centrul Cultural de la Noul Roman "Dr.Gh.Telea Bologa", o casa romaneasca reprezentativa pentru tara Oltului, donata (in 2003) de dr. Gh.Telea - Bologa Ministerului Culturii si Cultelor iar prin Hotarare de Guvern trecuta in administrarea Complexului National Muzeal ASTRA. Desi s-au facut demersuri in sensul preluarii de catre Complexul National Muzeal ASTRA, Consiliul Local Cristian fiind de acord cu administrarea de catre reputatul muzeu sibian a acestui patrimoniu, conducerea muzeului a amanat luarea unei decizii, motivatia fiind lipsa fondurilor.

Descrierea imobilului. Pe terenul de forma dreptunghiulara rezultat din departajarea curtii de gradina lotului initial, avand suprafata de 1296 mp, cu latura lunga la strada, este amplasata casa cu subsol la nivelul terenului si parter inalt. Cladirea este amplasata pe partea stanga a lotului. Din curte are doua intrari, una spre pivnita iar alta spre parter.
Accesul in subsol din curte se face printr-un hol spre cele doua incaperi, una cu intrare si din strada. incaperea din fata a avut diverse functiuni, inclusiv comerciale iar cea din spate avea rol de pivnita. Ambele incaperi au bolta semicilindrica din caramida. La subsol se distinge si un arc, de asemenea din caramida, cu rol de sustinere a zidului de la parter.

Accesul la parter se face printr-o scara de lemn din curte care conduce spre un mic hol deschis spre exterior. De aici se deschide accesul atat spre pod cat si spre celelalte spatii de la parter. in partea dinspre strada a imobilului sunt dispuse doua incaperi. La camera mica, amplasata in stanga, accesul se face direct din cerdac, in timp ce la camera mare din fata se intra prin camera de zi. De aici, exista si un acces spre camera din spate. incaperea mare din fata are tavanul tencuit si decorat cu stucatura de factura baroca, inca un element de datare a monumentului. Celelalte incaperi au tavanul din lemn, cu grinzi aparente.
Sistemul constructiv este constituit din fundatii de piatra si caramida, zidarie portanta din caramida, cu grosimi variind intre 55 si 34 centimetri, incluzand si tencuielile, plansee in bolta din caramida peste subsol, plansee din grinzi si scanduri de lemn peste parter, sarpanta din lemn cu invelitoare de tigla solzi.

Finisajele interioare: tencuieli driscuite, zugraveli cu var, pardoseala din dusumea si caramida tamplarie din lemn, usi pictate. Finisaje exterioare: tencuieli si zugraveli pe baza de var, jgheaburi si burlane din tabla zincata, vopsele din ulei la tamplaria din lemn. Cornisa este profilata, ferestrele dinspre strada dispun de ancadramente, iar parapetul de decoratii din stucatura.
Starea generala de conservare este satisfacatoare. La nivelul pivnitei in incaperea dinspre strada se observa pete de saruri in partea inferioara a peretilor datorate umiditatii provocate de capilaritate, in conditiile betonarii pardoselii. La nivelul holului tencuiala este degradata, prezentand aspect faramicios datorat umiditatii excesului de umezeala.

Lucrari anterioare de restaurare au fost executate in 1994 de catre primaria comunei Cristian, cu sprijinul organizatiei Siebenbǜrgische Stiftung, din R. F. Germania. Propunerile specialistilor au vizat necesitatea unei noi restaurari care sa inlature deficientele anterioare, proiectul elaborat prevazand atat lucrari de restaurare a imobilului cat si de conservare si restaurare a patrimoniului mobil. Primaria Cristian, in 2014, a restaurat fatada cladirii, restabilindu-i frumusetea de altadata.