Biserica Ortodoxa "Buna Vestire", Cristian

Biserica Ortodoxa "Bunavestire" din comuna Cristian, judetul Sibiu este datata din anul 1790. Ea este marturia credintei nestramutate a romanilor de pe aceste meleaguri, a creatiei si inspiratiei unui popor care a primit tarziu dreptul sau fundamental, in patria proprie, de a-si construi case din piatra si caramida si cu atat mai putin sa-si zideasca biserica. Romanii ridicau in satele lor biserici din lemn in forma traditionala a bisericilor "sala". Cele de zid nu au fost ingaduite in Transilvania pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Totusi in unele din sate constructia bisericilor din zid a inceput mai devreme (Tilisca, Mohu, Saliste, Bungard, Ocna Sibiului, Rasinari). Satele mai sarace construiau si mai tarziu biserici din lemn (Sacel, Ludos, Apoldu de Sus etc.). Biserica zidita de cristereni e o dovada a jertfei lor, al acceptarii multor sacrificii materiale pentru ridicarea unui asemenea locas de doar cateva familii de romani.

2 vedere panorama bis ort curbe - copieBiserica este situata in partea de Nord - Nord-Vest a comunei, la inceput amplasarea ei fiind probabil vizil marginasa in raport cu cetatea saseasca, dar in mod sigur amplasata aproape de casele romanilor si cu iesire la drumul national terminat in 1717. O inscriptie murala de secol al XIX-lea, care se mai pastra inca in anul 2009, pe peretele vestic la bisericii, deasupra intrarii, in interiorul pronaosului, dadea marturie despre o prima pictura din anul 1750 si deci de o constructie mult mai veche. Sapaturile realizate in trecut si apoi cel mai recent in anul 2012, in jurul bisericii, au reliefat diferente de construire intre fundatia absidei principale (altarului), care este mult mai mica decat restul corpului cladirii bisericii, si cea a naosului si apoi a turnului care probabil au fost adaugat mai tarziu, adica in 1790, cand s-a realizat si pictura. Altarul este deci mult mai vechi, probabil din 1750, apartinand primei biserici din zid. O alta informatie care vorbeste despre existenta bisericii la anul 1750 este data achizitionarii unui Penticostar in acest an (1750), Penticostar editat la 1743, in vremea episcopului Clement, la Ramnic (Ramnicu-Valcea), in limba romana, cu litere chirilice, cu legaturi din scoarta de lemn si imbracaminte de piele maron, cu 261 de file (30/21cm) (inventariata din nou la 29 noiembrie 1971 cu nr. 122, lista nr. II), aflata in acest an inca la strana bisericii. O alta carte de cult, veche, folosita in biserica de la Cristian este un Praclitichi (Octoih) ce dateaza din 1749, tot cu legatura de scoarta de lemn si piele maron, probabil folosite amandoua in aceeasi epoca de inceput.

Tot in 1790 a fost executata si fresca, terminata in exterior la 23 noiembrie. O astfel de inscriptie pastrandu-se deasupra ferestrei estice a altarului, dar si in spatele crucii de pe catapeteasma altarului, la interior, in partea inferioara, apoi o alta la Proscomidiar. Un alt an privind pictura interioara este 1805, sub semnatura lui Ioan Zugrav. in acesti ani populatia romaneasca nu numara mai mult de cateva zeci de familii, dar romanii cresteau numeric la Cristian ca si in alte parti, isi cumparau pamanturi si deveneau o comunitate mai importanta. Este probabil ca lucrarile la pictura sa fi fost de durata din pricina lipsei banilor.

Un cimitir mai vechi pare sa fi existat pe locul amplasamentului actualei biserici. Unele din morminte par a iesi de sub temelia bisericii, iar altele, orientate spre rasarit sunt insiruite in paralel cu cladirea lacasului, in latura ei de Nord. Nu se cunoaste in prezent existenta decat a cimitirului plasat la Sud si mai nou la Vest de biserica. Acest lucru duce la concluzia ca un cimitir inconjura o prima biserica, mai mica ca dimensiuni, iar prin extindere, biserica noua se pozitioneaza in parte langa si deasupra primului cimitir.

Traditia locala vorbeste de construirea unei biserici din lemn. O marturie din batrani, vie inca in anii 60, la cei care au primit-o de la parintii lor, vorbeste despre o bisericuta din barne de lemn care a existat inaintea celei de astazi si care la zidirea celei din zidarie, a fost transportata in satul vecin: Rusciori, iar de acolo mai departe, in partile Vingardului-Alba (in trecut apartinand de Sibiu). Informatiile vis-a-vis de o biserica de lemn exista si la Rusciori, dar despre o biserica venita de la Mag. La Vingard, acolo unde exista o bisericuta din lemn de secol XVIII, cu adaugiri pe la 1820 si pictura de pe la 1828, traditia orala vorbeste cu nesiguranta despre primirea bisericii de lemn din partile Sasciorului. Biserica mai exista si azi, in parasire, dupa incendiul din 11 mai 2009. Odoarele se afla la Arhiepiscopia din Alba-Iulia. Sasciori si Rusciori: doua denumiri foarte apropiate ca sonoriate pentru o traditie orala. E posibil sa fi existat o confuzie intre batrani cu privire la originea bisericii, iar biserica sa nu fi fost de la Sasciori, ci Rusciori, acolo unde a ajuns mai intai de la Cristian? Nu avem alte date pentru moment care sa ne confirme acest lucru.