Biserica Sfanta Treime - Pe Tocile (Brasov)

Biserica Sfanta Treime - Pe Tocile (Brasov), Brasov

Pana la 1781 cei 4184 de credinciosi in 1071 familii din Scheii Brasovului (dupa cum dovedesc statisticile timpului) erau slujiti de serviciile religioase ale unei singure biserici, anume Biserica Sf. Nicolae din Schei. Dupa numeroase memorii, mai ales dupa ce Iosif al II-lea, la 28 octombrie 1781, emisese decretul de concivitate, prin care se stipula intre altele ca romanii puteau ridica scoli si biserici daca aveau cel putin 100 familii, locuitorii din zona Tocilelor obtin dreptul de a-si ridica o biserica. Ca urmare, la 22 septembrie 1781, in gradina cumparata de la Micu Voicu (ginerele cunoscutului librar si negustor Hagi Ioan Ciurcu) se ridica mai intai o troita din lemn de catre familia Ioan si Paraschiva, Radu si Maria, "in amintirea unor raposati", desi prin adresa din 12 februarie 1779 magistratul raspunde guvernului ca romanii din Schei au o biserica mare si nu este nevoie de alta. Un alt motiv de refuz era acela ca in 1782 se aprobase pentru romani biserica din Brasovul Vechi. Totusi din cronica locala a lui Thomas Tartler aflam ca la 31 iulie 1812 "imparatul dadu aprobarea pentru ridicarea unei a doua biserici in Schei", in locul capelei facute in 1806. Probabil ca alaturi de troita amintita se incepuse constructia bisericii din lemn, terminata in anul 1813. La scurt timp, in 1824 se incepe insa constructia bisericii din piatra dupa planurile arhitectului Diners. S-au ridicat la scurt timp doua chilii in curtea bisericii (1819) prin stradania primului paroh Voina Pitis.
Aveau sa fie protejati de patronajul episcopului Vasile Moaga si favorizati de daniile impresionante ale localnicilor: Dumitru si Teodor Orghidan doneaza 415 fl. "un policandru, un procovet, 2 sobe de scoala si 830 fl. Pentru iconostas, preotul Voina Pitis - 276 fl., carti vechi; Vasile Ototoi - 105 fl. insusi voievodul Grigore Ghica ofera 500 de taleri, carturarul Barbu Vacarescu, clucerul Dana, boierul Mihaita Filipescu, medelnicerul Dumitrache Duma, stolnicul Petrache, serdarul Raducanu tarca, logofatul Gh. Macelar - ca sa amintim doar cateva nume de ctitori de peste munti care s-au oferit sa sprijine ridicarea acestui lacas.

Dupa cum spune cronicarul bisericii Nicolae Grid "in 85 de zile s-au savarsit" si in 10 iunie 1813 s-a sfintit biserica in prezenta protopopului Radu Tempea si a preotilor Ioan Stefanovici, Simion Popovici (Datcu) si a diaconului Nicolae Grid.

Avea sa fie pictata de valorosii pictori Costantin Lecca si Misu Pop in anul 1856, an in care se realizeaza si turnul cu ceas. Pictura a fost renovata mai intai in anul 1913, cand biserica este resfintita de protopopul Vasile Saftu, ca delegat din partea Mitropoliei Ardealului. intre anii 1945-1946, cu concursul parohului Valer Voineag biserica este renovata in intregme, executandu-se urmatorele lucrari: asanarea pamantului, punerea pavimentului de mozaic, subzidirea bisericii pana la ferestre, o bordura de asfalt in jurul bisericii in exterior, instalarea gazului metan, stranele, podisorul, zugravirea fatadei si restaurarea picturii de pictorul fagarasan Iosif Vasu. in urma lucrarilor, biserica a fost refintita la 15 septembrie 1946 de mitropolitul Nicolae Balan, insotit de soborul de 26 de preoti.

intrucat, prin decretul lui Iosif al II-lea din 1788 se interzice inmormantarea in biserica, se cumpara si gradina negustorului Apostol Hagi Radu, folosita ca cimitir (pana la 1791 se inmormantasera aici 725 persoane), motiv pentru care aici se cladeste in 1806 o capela mortuara.. La altarul noii biserici au slujit cu credinta preotii: Voina Pitis si nepotii sai Bonifatie Pitis si Dimitrie Orghidan, apoi Nicolae Mihaltan (devenit director al gimnaziului din Brad), Vasile Sfetea, Nicolae Furnica, Candid Muslea, Nicolae Stinghe, Nicolae Chicomban si din 1939 Valeriu Voineag.

Biserica pastreaza si azi pictura marelui maestru Costantin Lecca (1807-1887), fiind restaurata in 1945.
sursa: protopopiatul-brasov.ro