Cetatea Carsium

Cetatea Carsium, Harsova

Cetatea romana si romano-bizantina Carsium s-a construit, probabil, peste o fortificatie getica, inca din a doua jumatate a secolului I p. Chr. La inceputul secolului al II-lea p. Chr., in timpul razboaielor dacice, in anul 103 p. Chr., imparatul Traian intareste fortificatia cu ziduri din piatra.

"In timpul imparatului Nerva Traianus Augustus, invingator al germanilor si al dacilor, pontif suprem, investit cu puterea tribuniciara a saptea oara, salutat imperator pentru a patra oara, consul pentru a cincea oara, parinte al patriei, sub Q. FabiusPostuminus, legat imperial de rang pretorian, ala a II Hispanorum (a construit acest castru)".

In reconstituirea inscriptiei Vasile Parvan trece Ala II Hispanorum pentru ca numele acesteia aparea pe o borna militara din anul 200 descoperita la Harsova. Cel mai probabil, unitatea militara pentru care s-a construit fortificatia a fost Ala (Gallorum) Flaviana, atestata prin descoperiri recente chiar la sf. sec. I si inceputul sec. II p. Chr. Cetatea a fost aparata in antichitate si de militarii Legiunii I Italica, de corabierii din Classis Flavia Moesica, de milites scythicii sau de soldatii Legiunii I Iovia Scythica. Misiunea lor a fost sa apere vadul de trecere a Dunarii din apropiere, unul din cele mai importante de pe acest segment al limesului.

Cetatea este mentionata frecvent in toate documentele antichitatii incepand din secolul al II-lea p. Chr., pana in secolul al VII-lea ( Ptolemeu, Tabula Peutingeriana, Itinerarium Antonini, Notitia Dignitatum, Hierocles, Procopius, Geograful din Ravenna) cu numele de Carsum, Carsio, Carso, Carsos. Cel mai probabil, toponimul are origine tracica si este legat de aspectul stancos al locului.

Nu se cunoaste, nici la aceasta data, conturul fortificatiei antice. Desi s-a presupus ca zidurile de pe platoul Cetatii, vizibile in apropierea Dunarii, sunt de origine romana, crecetari recente au infirmat acest punct de vedere. Constructiile de aici sunt de origine medievala, cu toate ca nu este exclus ca unele sa fi fost ridicate la sfarsitul antichitatii si apoi, inglobate in fortificatia tarzie.

In campania anului 2009, pe strada Unirii, a fost scoasa la lumina, la cca 250 m de Dunare, poarta de nord a cetatii romano-bizantine. Descoperirea are o importanta majora deoarece, pentru prima data, este atestata, cu certitudine, limita de nord a fortificatiei de la sfarsitul secolului al III-lea si inceputul secolului al IV-lea. Aceasta poarta a fost strajuita de doua turnuri monumentale in forma literei "U", cu orientarea spre N-NV, adica pe directia vadului de trecere a Dunarii si a baltii ce strajuia partea de miazanoapte a teritoriului pe care-l apara.

Sursele istorice indica distrugerea repetata a cetatii si refacerea ei in timpul imparatilor Constantin cel Mare si Justinian. Cercetari mai vechi, dar si cele recente, au descoperit materiale arheologice de mare valoare stiintifica si muzeografica atat in fortificatie cat mai ales in necropolele acesteia.

La Harsova se cunoaste cel mai mare numar de stalpi miliari (borne de drum roman) din Dobrogea: zece pana in prezent. Acest fapt demonstreaza ca autoritatile au reparat si intretinut, in antichitate, in conditii optime, permanent, drumurile care-i asigurau legatura fie de-a lungul limesului dunarean, fie in interiorul provinciei cu celelalte asezari. De aici rezulta si importanta localitatii antice ca zona comerciala si de tranzit, cum demonstreaza descoperirile de exceptie facute de-a lungul timpului.

Atat din sapaturi sistematice, cat si intamplator, au fost scoase la lumina materiale arheologice care dovedesc nu numai legaturile comerciale cu cele mai mari centre din Imeriul Roman dar si o activitate de productie proprie. Marimea si importanta localitatii antice ne sugereaza ca aici existau ateliere ceramice, cariere pentru extractia calcarului, ateliere pentru cioplitul acestuia, pentru producerea vaselor din sticla, ateliere metalurgice, de prelucrare a lemnului, a pieilor etc. Toate demonstreaza ca paleta mestesugurilor atestate la Carsium este diversa si variata. Ascest fapt ne indica o asezare infloritoare aparata de ziduri puternice din piatra, cu port la Dunare, cu edificii impunatoare din marmura sau calcar. Cateva constructii au fost puse in evidenta. intre acestea se remarca o bazilica crestina, termele, anumite elemente specifice arhitecturii de fortificatie.

Descoperirile arheologice ilustreaza, pregnant, existenta unei puternice vieti spirituale. Cu siguranta, multe provin din templele construite aici, dedicate unor zeitati din lumea romana a timpului. Altele au apartinut mormintelor cercetate in necropolele antice. Una din cele mai importante dimensiuni a civilizatiei de la Carsium este cea crestina. Cercetarile noi au identificat in cetate, o constructie absidata, cel mai probabil o bazilica crestina. Din sapaturile arheologice mai vechi provin vase cu simboluri crestine (pesti, cruci), opaite cu toarta in forma de cruce. in morminte au fost identificate o serie de elemente de ritual crestin. Toate acestea sunt explicabile daca tinem seama de faptul ca in secolul al V-lea Carsium figura intre cele 14 orase, resedinte episcopale din Scythia.

Nu stim nici cand si nici cum se sfarseste istoria anticului Carsium. in cazul altor situri mai bine cunoscute s-a demonstrat ca atacurile avaro-slave din a doua jumatate a secolului al VI-lea si trecerea slavilor in penindula Balcanica in secolul urmator, pana la venirea bulgarilor, nu au intrerupt contactul cu Bizantul. Este posibil ca si aici legaturile cu romanitatea rasariteana sa se mentina pana la 678.

Dupa incheierea vietii romano-bizantine la Dunarea de Jos incepe istoria cetatii medievale de la Harsova. in secolul al X-lea aceasta este reconstruita de bizantini si mai tarziu de genovezi. intre secolul al XV-lea si prima parte a secolului al XIX-lea este stapanita de turci. Potrivit cronicarului Evlia Celebi, localitatea a figurat in documentele otmane cu numele de Harisova. Cetatea medievala este mai bine cunoscuta pentru aceasta perioada datorita documentelor istorice si faptului ca urmele zidului de incinta care apara orasul, pe o suprafata de cca 24 ha, se vad in mai multe locuri astazi.

In ultima perioada a vietii sale, cetatea este teatrul unor sangeroase confruntari intre Imperiul Otoman si Imperiul Tarist, suferind numeroase distrugeri. Prin pacea de la Adrianopol, Poarta este obligata sa darame fortificatiile de pe malul drept al Dunarii, iar cetatea este aruncata in aer. Pe locul ei se cladeste Harsova moderna.

Din ruinele cetatii, astazi, se mai vad cateva ziduri impunatoare. "Turnul comadantului", pe latura de nord a incintei mici, se pastreaza pe inaltimea de peste 9 m. La Dunare, un zid monumental, lung de cca 40 m, marcheaza zona in care a activat portul din antichitate pana la distrugerea cetatii, vreme de 17-18 secole!

Orasul de astazi se ridica peste cetatea romana, romano-bizantina, medievala si necropolele acestora. Alaturi de cetate se gaseste o asezare neolitica cu o vechime de sapte milenii. Evolutia acestora este oglindita in vitrinele Muzeului Carsium. Prin marea zestre istorica, Harsova are o semnificatie cu totul speciala: este locul unde poti invata sa conviesuiesti cu propria istorie.