Ocolis - obiective turistice Ocolis

Ocolis, Judetul Alba

Comuna Ocolis este situata in depresiunea cu acelasi nume, la 460 m altitudine, in zona de conflict a raului Ocolis cu Ariesul. Comuna constituie punctul de plecare spre Cheile Runcului si ale Pociovalistei. Accesul in localitatile Ocolis si Vidolm se face de pe DN 75. Accesul spre satul Lunca Larga se face pe DN 75, iar apoi mai departe pe DJ 750 G Ocolis, in continuarea caruia se parcurge apoi DC 184 (DC 89) Runc-Lunca Larga. Pe drumurile clasificate DJ 750 G si DC 184 se poate circula in conditii bune.
Se afla in partea de nord a judetului Alba, pe DN 75, la 100 de km de Alba Iulia si 20 de km de orasul Baia de Aries. Partial este situata in Muntii Trascaului si Muntele Mare.
Comuna Ocolis are in componenta patru sate situate pana la granita cu Judetul Cluj.
Vecinatatile teritoriului administrativ al comunei sunt:
- La nord : Judetul Cluj
- La sud - vest : Comuna Rimetea
- La vest si sud: Comuna Posaga

Comuna Ocolis se compune din patru sate:
- Sat Ocolis - centrul de comuna
- Sat Lunca Larga
- Sat Runc
- Sat Vidolm

Locuirea teritoriului dateaza inca din neolitic si se continua in perioada antica. Un tezaur dacic descoperit la Posaga dovedeste ca aici a existat o comunitate de dacogeti destul de puternica. Tezaurul a fost descoperit pe terotoriul satului Coltesti, comuna Posaga si consta din mai multe fibule care sut expuse in prezent la Kunsthistorisches Museum din Viena.
Descendenta actualilor locuitori din ramura dacica este sustinuta de cercetatorul Vasile Netea in lucrarea "Muntii Apuseni. Muzeu istoric si panteon al poporului roman", publicata in 1977. El sustine, fara sa demonstreze stiintifica, fatul ca in costumul traditional din Ocolis, se regasesc elemente din vechiul port al dacilor

Dupa razboaiele daco-romane, Dacia devine provincie romana pana la retragerea din timpul imparatului Aurelian din 275-276 d.Hr. Reteaua de orase si de sate romane este foarte densa si coerenta, ceea ce schimba radical fata Daciei. In orase sunt instalate garnizoane militare romane pentru paza provinciei. De asemenea, sunt adusi colonisti din toate regiunile Imperiului Roman. In zona Muntilor Apuseni vin colonisti illyri, deja specializati in exploatarea aurului. Prezenta colonistilor illyri este confirmata de o serie de tablite cerate descoperite la Rosia Montana. Se poate presupune ca si pe teritoriul de astazi al comunei Ocolis au ajuns cativa spalatori de aur illyri, sau de alta origine. Descoperiri arheologice par sa confirme aceasta prezenta - fie chiar si sporadica - a colonistilor romani.
Astfel, dintr-un loc neprecizat din satul Ocolis provine o moneda de bronz din secolele II-III.
La Vidolm s-au facut o suma de descoperiri arheologice mai importante. In primul rand, s-au descoperit monede romane de secol II-III. In al doilea rand, langa raul Aries au fost observate urme ale spalarii nisipului aurifer.
Din aceasta zona provin si o secure din fier, de epoca romana, precum si caramizi si olane romane, materiale ce indica existenta unei asezari. Aceste descoperiri romane sunt mentionate de istoricul Dumitru Popa in cartea "Villae, vici, pag3. Asezarile rurale romane din Dacia intracarpatica".
Pe baza descoperirilor arheologice putem afirma ca in epoca romana exista pe teritoriul de astazi al comunei Ocolis cel putin o asezare omeneasca, un sat, ai carui locuitori se ocupau - cel mai probabil in afara de agricultura si cresterea animalelor - cu spalarea nisipurilor aurifere din Aries.
Daca e sa parasim acum domeniul descoperirilor arheologice pentru domeniul legendelor, trebuie sa mentionam ca in traditia orala din Ocolis se spune ca in locul numit Grohotele Cioprii ar fi existat in perioada romana mine de aur. Aurul s-a exploatat (prin spalarea nisipurilor aurifere) pe teritoriul comunei Ocolis cel putin pana in anul 1560, conform unui document citat de Pal Binder in articolul "Geografia istorica a Muntilor Apuseni", publicat in revista Apulum.
Avand in vedere structurile de organizare din Transilvania medievala, se poate presupune ca satul Ocolis (probabil deja intemeiat) ar fi putut face parte din voievodatul lui Gelu, ca zona de granita. Statutul de zona de granita reiese din toponimele din hotarul satului Ocolis. Astfel, doua locuri din hotar se cheama Presaca (unul inspre satul Ocolisel, celalalt langa stancile de la Vulturese). Acest toponim trimite la intariturile care delimitau in epoca medievala diferitele formatiuni politice. Presacile erau intarituri realizate cu valuri de pamant si palcuri de padure (lat. indagines). De asemenea, intrarea in sat a fost dintotdeauna desemnata cu numele de origine maghiara Vama, ceea ce iarasi trimite la statutul de frontiera pe care localitatea pare sa-l fi avut. Stim din Cronica lui Anonymus ca voievodatul lui Gelu era strabatut de cel putin un rau din nisipurile caruia se extragea aur: acest rau nu e altul decat Ariesul. Dupa ce ungurii il inving pe Gelu, Transilvania intra - cel putin teoretic - in componenta regatului ungar.

In veacul al XV-lea, Ocolisul era situat pe platoul de la Agre. Foarte probabil, satul era alcatuit din case de lemn acoperite cu paie, asemanatoare cu colibele cu o singura incapere si tinda, stranse in jurul unei biserici cu arhitectura similara cu cea care se afla astazi in satul Lunca Larga, poate ceva mai redusa ca dimensiuni. Vagi urme ale acestei biserici se mai gasesc pe platoul de la Dealul Varaticului. in fruntea satului statea un cneaz, care avea atributii judecatoresti si militare si care conducea adunarea de "oameni buni si batrani" care aveau diferite atributii in organizarea vietii de obste.

Conform cu lucrarea istoricului Stefan Pascu, "Voievodatul Transilvaniei", Ocolisul era centrul unei obsti de sate, un fel de punct de polarizare locala a vietii politice romanesti din zona. Din subordinea Ocolisului faceau in acea vreme satele: Filea, Plaiuri, Deleni, Micesti, Aiton, Padureni, Craiesti (sate cu cnezi), Iara, Surduc, Agris, Saliste, Sacel (sate fara cnezi). Numarul populatiei din Ocolis era destul de mare, dat fiind ca la inceputul veacului al XV-lea se constata un fenomen de roire, frecvent in lumea satului romanesc medieval. Cand populatia dintr-un sat devenea prea numeroasa, o parte din locuitori se desprindeau de consatenii lor si plecau sa intemeieze un nou sat. In cazul ocolisenilor, o parte din ei au pus bazele satului Ocolisul Mic (astazi Ocolisel), de cealalta parte a masivului Varvuiata, intre 1419 (Poss. Oklos) si 1426, cand apar in documente numele de Naghaklos (Ocolisul Mare) si Kysaklos (Ocolisul Mic) sub care cele doua sate vor fi cunoscute timp de vreo cateva sute de ani.