Manastirea Viforata

Manastirea Viforata, Viforata

Manastirea Viforata. este o alta manastire veche situata in preajma orasului Targoviste. Refacuta de cateva ori in decursul secolelor, manastirea nu mai pastreaza inscriptiile vechi.Se stie ca a fost construita de Vlad voda Inecatul, la 1530, dupa unii autori drept multumita pentru biruint de la Viisoara din acel an. Acest Vlad voda a fost fiul lui Radu cel Mare, fiind in ctitoria tatalui sau de la Dealu, situata in apropierea Viforatei.

Fiind asezata in afara orasului Targoviste, manastirea Viforata nu a atras prea des atentia vizitatorilor fostei capitale a Tarii Romanesti ; de aceea nu ni s-au pastrat prea multe descrieri vechi ale ei. Unul dintre acesti vizitatori, misionarul catolic P. Baksic, vedea pe la 1640, "afara din oras, intr-o vale din apropierea viilor", o manastire de maici, unde se gasea o biserica "frumoasa".

Un moment important din istoria lacasului il constituie domnia lui Constantin Brincoveanu, in care are loc a doua faza de constructii. Cronicarul Radu Greceanu ne spune ca Maria, sotia domnului, in calatoriile sale prin regiunea Targoviste, a vazut la 1713 "manastioara" in stare rea, "unde doara numai sfinta bisericuce era si foarte proasta, intunecoasa, nezugravita, fara clopotnita si fara curte, cu 2 - 3 chilioare numai… si alt nimic, biserica veche foarte, care s-au mai dres odata de un Radu voda"(Mihnea).

Aceasta este prima descriere mai amanuntita a manastirii. Vazand aceasta situatie, doamna "se-au apucat intii da sfinta biserica dv i-au mai largit ferestrile, o au zugravit frumos, o au pardosit cu lespezi si o au grijit precum sa cade…, impodobitu-o-au si pa din afara cu chilii frumoase da piatra si tot cu zid o au inconjurat, facind si clopotnita, lucru foarte gingas si cuvios". Din aceasta epoca dateaza deci chiliile, clopotnita si zidul inconjurator, precum si zugraveala bisericii si unele transformari ale acesteia. In chiliile manastirii functiona in sec. XVIII o scoala, unde invatau carte fiii locuitorilor dornici de instruire. Aflam aceasta dintr-o insemnare din 1756, in care un anume Toma logofat, fiul lui Vasile barbierul, declara ca a invatat carte "numai la beserica intru sfinta manastire la Viforita". In aceeasi vreme, biserica a fost avariata de un cutremur.

Cutremurul din 1802 a cauzat insa mari stricaciuni, darimind biserica. Dupa cum rezulta din doua documente din anii 1813 si 1815, aceste stricaciuni au fost reparate de stareta Iustina si de Nicolae logofatul mitropoliei - epitropul manastirii. La sfarsitul lui mai si inceputul lui iunie 1821, cand turcii au intrat in Targoviste, multi locuitori din oras, "spaimintindu-se de venirea turcilor", au fugit la manastirea Viforata ; auzind ca sunt multi bajenari acolo, turcii "au calcat" manastirea, de unde "au jefuit tot ce au gasit".

Parte din cartile vechi, aruncate in curte, au fost recuperate dupa plecarea turcilor.Recladirea bisericii si a chiliilor "din nou, de jur imprejur", s-a terminat in 1837, fiind necesare "simtitoare cheltuieli" din partea manastirii. De-abia terminate aceste lucrari, cutremurul din 11 ianuarie 1838 a daramat mare parte din cladiri, dupa cum se spune intr-un document din 28 iunie 1838, prin care se cerea ajutorul locuitorilor in vederea refacerii manastirii. Biserica si chiliile au fost partial recladite dupa 1838, cand turlele au fost refacute din lemn. Transformata in atatea randuri (ultima oara dupa cutremurul din 1940, cand cladirile au fost refacute din nou), manastirea si-a pierdut in mare parte valoarea artistica de monument.

Dintre obiectele de pret ale manastirii, amintim doua icoane reprezentand pe sfantul Gheorghe omorand balaurul, una din 1631, cealalta din 1698 : prima, donata manastirii de Leon voda i sotia sa, Victoria, a fost executata de zugravul grec Mavros, fiind imbracata in argint. Intr-una din salile de la intrare a fost amenajata o expozitie de carte veche si odoare. Iconostasul si mobilierul bisericii au fost executate in 1869 de cunoscutul sculptor Carol Storck. Printre cei care au fost vizitat aceast manastire putem mentiona pe Anton Pann, care dorea sa fie invesnicit aici, si pe Vasile Cirlova. In cimitirul manastirii se afla monumentul funerar al generalului Matei Vladescu, erou al razboiului de independenta, realizat de Carol Storck, precum si cel al profesorului Vasile Vizante, aparatorul rasculatilor din Giurgiu din 1873.