Manastirea din Padurea cea Mare de la Bolintin

Manastirea din Padurea cea Mare de la Bolintin, Judetul Giurgiu

Manastirea din Padurea cea Mare de la Bolintin este un asezamant monahal disparut, nelocalizat din punct de vedere arheologic, dar cu o mare importanta pentru Vlasca medievala. Ea a avut hramul Bunavestire si a fost ctitoria marelui logofat Pilea, membru in sfatul domnesc al lui Mihail I. Situata pe malul drept al Argesului la o veche intersectie de drumuri, manastirea este atestata documentar intr-un hrisov al lui Alexandru Aldea din 15 martie 1433, intarit patru ani mai tarziu si de Vlad Dracul. Urmatorul hrisov este de la Vladislav al II-lea la data de 29 aprilie 1453 care intareste vechile proprietati (intre acestea si o moara pe Neajlov cumparata de un anume Pavel si o vie la Razvad, inchinata de ctitorul Pilea logofatul), incluzand si o danie domneasca ce se compunea din jumatate din satul vecin, Bucsani. Basarab cel Batran la 1474 si Basarab cel Tanar la 1479 confirmau proprietatile, ultimul adaugandu-le o vie cumparata de la un turc. Neagoe Basarab emite in anul 1571 doua documente cu privire la aceasta manastire, in primul amintind de primul egumen al manastirii, Sava, iar in celalalt document ii intareste vechile posesiuni, la 19 iulie 1517 o miluieste, numind-o ca "fiind saraca", cu o suma de bani.
Radu de la Afumati, in anul 1526, acorda mai multor manastiri, printre care si cea de la Bolitin, venitul domnesc adus de pescuitul in Balta Doamnei, iar dupa sapte ani, Vlad Vintila repeta aceasta danie, incluzand din nou si Bolintinul printre manastirile beneficiare. Vlad inecatul ii intareste la anul 1532 egumenului Atanasie de la aceasta manastire stapanirea unui nou vad de moara.
Ultimul domnitor care intareste mosii pentru manastirea Bolintin este Petru cel Tanar printr-un hrisov datat la 9 ianuarie 1560. Din vremea lui dateaza si legatura ce se va stabili intre asezamantul monahal de la Bolintin si manastirea ctitorita de banul Gheormea la Bucuresti, aceasta din urma fiind refacuta de Mihai Viteazul, si va intra in istorie sub numele de Mihai Voda. in vremea lui Alexandru Coconul, manastirea Bunavestire din Bolintin va fi inchinata drept "metoh" lacasului Simon Petra la Muntele Athos, iar egumenul de la Mihai Voda urma sa-i incaseze veniturile.
Disparitia vetrei monahale de la Bolintin ramane pentru noi in continuare o enigma, dar cu siguranta aceasta a fost rodul unui proces de ruinare (intretinut si de lupta dintre calugarii de la Mihai Voda si cei de Bolintin pentru mostenirea lasata de jupaneasa Caplea) incheiat, probabil, in anul 1651.